14 definiții pentru măcăleandru macaleandru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măcăleandru sn [At: ALECSANDRI, P. III, 56 / V: macal~ / Pl: ~lendri / E: ucr маколяндра] (Orn; Mol) Gușă-roșie (Erithacus rubecula rubecula).

MĂCĂLEÁNDRU, măcălendri, s. m. Pasăre mică migratoare și cântătoare, cu penajul cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene (Erithacus rubecula rubecula).Cf. ucr. makoliandra.

MĂCĂLEÁNDRU, măcălendri, s. m. Pasăre mică migratoare și cântătoare, cu penajul cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene (Erithacus rubecula rubecula).Cf. ucr. makoliandra.

MĂCĂLEÁNDRU, măcălendri, s. m. Pasăre mică de pădure, cu pene brune-măslinii pe spate, roșiatice pe piept și albicioase pe pîntece (Erithacus rubecula). A venit... un măcăleandru, care s-a așezat deasupra pe o crenguță. SADOVEANU, D. P. 96. Un sprinten și viu măcăleandru Zorit se abate din drum. CAZIMIR, L. U. 17. – Variantă: macaleándru (ALECSANDRI, P. A. 125) s. m.

MĂCĂLEÁNDRU ~éndri m. Pasăre migratoare, cântătoare, de talie mică, cu penaj cafeniu pe spate și roșiatic pe piept, care se hrănește cu insecte. /cf. ucr. makoliandra

măcăleandru m. Mold. un fel de prigoare: stigleți, presuri, macalendri ce prin tufe se alungă AL. [Cf. rut. MAKOLIONDRA].

măcăleándru1 m., pl. endri (cp. cu gr. hamal, de pămînt, și kálandros, un fel de cĭocîrlan. Decĭ *hamaikálandros, cĭocîrlan terestru, care zboară pe jos, maĭ ales că penele cĭocîrlanuluĭ și măcăleandruluĭ seamănă. Rut. makolĭóndra și -lĭádra, pol. makolagwa pot veni d. rom.). O păsărică cafenie pestriță cu ăuțin roș în creștet și pe pept, ca și fesoĭu, care are cenușiŭ în loc de cafeniŭ (linóta saŭ acánthis cannábina). V. cînepar, petroșel.[1]

  1. 1. În original, greșit tipărit: măcăleadru. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măcăleándru (-lean-) s. m., art. măcăleándrul; pl. măcăléndri, art. măcăléndrii

măcăleándru s. m. (sil. -lean-), art. măcăleándrul; pl. măcăléndri, art. măcăléndrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂCĂLEÁNDRU s. (ORNIT.) 1. (Erithacus rubecula rubecula) gușă-roșie, (reg.) pietruș, prigoare. 2. (Rubecula familiaris) (reg.) prigorie.

MĂCĂLEANDRU s. (ORNIT.) 1. (Erithacus rubecula rubecula) gușă-roșie, (reg.) pietruș, prigoare. 2. (Rubecula familiaris) (reg.) prigorie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

măcăleándru (măcăléndri), s. m. – Albinărel (Acanthis cannabina). Origine îndoielnică. În general e considerat der. din rut. makoljandra (Tiktin; Candrea), pol. makolagwa; dar aceste cuvinte par provenite din rom. Scriban propune un χαμαί ϰάλανρδος „o specie de ciocîrlie”, care este puțin probabil (der. directă din ngr. ϰάλανδρος, Philippide, Principii, 151, nu explică fonetismul). Numai în Mold.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

măcăleándru, măcălendri, s.m. – (ornit.) Pasăre mică, migratoare și cântătoare, cu penaj cenușiu și cu pieptul roșu (Erithacus rubecula). Specie frecventă în Maramureș. Unele exemplare iernează la noi, pe lângă apele neînghețate (Ardelean, Bereș, 2000: 205). – Cf. ucr. makoliandra (Șăineanu; Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MĂCĂLEÁNDRU (< ucr.) s. m. Mică pasăre migratoare, cântătoare, cu penaj cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene; gușă-roșie (Erithacus rubecula). În România se întâlnește în tot timpul anului, vara în păduriel de munte, iar iarna în pădurile de șes; populațiile de iarnă sunt deseori formate din exemplare nordice. Unele populații iernează în S Europei, N Africii și SV Asiei.

Intrare: măcăleandru
măcăleandru substantiv masculin
  • silabație: -lean-
substantiv masculin (M64)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcăleandru
  • măcăleandrul
  • măcăleandru‑
plural
  • măcălendri
  • măcălendrii
genitiv-dativ singular
  • măcăleandru
  • măcăleandrului
plural
  • măcălendri
  • măcălendrilor
vocativ singular
plural
macaleandru substantiv masculin
  • silabație: -lean-
substantiv masculin (M64)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • macaleandru
  • macaleandrul
  • macaleandru‑
plural
  • macalendri
  • macalendrii
genitiv-dativ singular
  • macaleandru
  • macaleandrului
plural
  • macalendri
  • macalendrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măcăleandru macaleandru

  • 1. Pasăre mică migratoare și cântătoare, cu penajul cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene; se hrănește cu insecte (Erithacus rubecula rubecula).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: pietruș prigorie 2 exemple
    exemple
    • A venit... un mâcăleandru, care s-a așezat deasupra pe o crenguță. SADOVEANU, D. P. 96.
      surse: DLRLC
    • Un sprinten și viu măcăleandru Zorit se abate din drum. CAZIMIR, L. U. 17.
      surse: DLRLC

etimologie: