8 definiții pentru mâncăcios (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNCĂCIÓS, -OÁSĂ, mâncăcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Ființă) care mănâncă mult (și des), care are mare poftă de mâncare; (om) mâncău. – Mânca + suf. -ăcios.

MÂNCĂCIÓS, -OÁSĂ, mâncăcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Ființă) care mănâncă mult (și des), care are mare poftă de mâncare; (om) mâncău. – Mânca + suf. -ăcios.

mâncăcios, ~oa smf, a [At: (a. 1689) GCR I, 285/28 / Pl: ~oși, ~oase / E: mânca + -(ă)cios] 1-2 (Persoană) care mănâncă mult și des, lacom la mâncare Si: (reg) mățos (1-2), mâncaci (1-2), mâncău (1-2), măncăreț (1-2), mâncător (1-2).

MÂNCĂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival Care mănâncă mult și cu lăcomie. /a mânca + suf. ~ăcios

mâncăcios a. și m. cui place să mănânce într’una, lacom: om mâncăcios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mâncăciós adj. m., s. m., pl. mâncăcióși; adj. f., s. f. mâncăcioásă, pl. mâncăcioáse

mâncăciós adj. m., s. m., pl. mâncăcióși; f. sg. mâncăcioásă, pl. mâncăcioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNCĂCIÓS adj., s. 1. adj. avid, lacom, nesătul, nesățios, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mâncător, (reg.) lingareț, mâncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mâncaci. (Om ~.) 2. s. v. mâncău.

MÎNCĂCIOS adj., s. 1. adj. avid, lacom, nesătul, nesățios, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mîncător, (reg.) lingareț, mîncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mîncaci. (Om ~.) 2. s. mîncău, (pop.) găman, (reg.) folticos, hutupală, mîncălău. (E un mare ~.)

Intrare: mâncăcios (s.m.)
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncăcios
  • mâncăciosul
  • mâncăciosu‑
plural
  • mâncăcioși
  • mâncăcioșii
genitiv-dativ singular
  • mâncăcios
  • mâncăciosului
plural
  • mâncăcioși
  • mâncăcioșilor
vocativ singular
  • mâncăciosule
plural
  • mâncăcioșilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mâncăcios, -oasă mâncăcioasă

  • 1. (Ființă) care mănâncă mult (și des), care are mare poftă de mâncare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mâncău attach_file un exemplu
    exemple
    • [Mierlele] sînt foarte mîncăcioase... și le place cu deosebire strugurii. ODOBESCU, S. III 27.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mânca + sufix -ăcios.
    surse: DEX '98 DEX '09