mâncăcios, -oasă adj., s.m., s.f. 1 adj. (despre ființe) <pop. și fam.> hrănaci. Este atât de mâncăcios, încât ar mânca întruna. 2 adj. (despre ființe) avid, insațiabil, lacom, nesătul, nesățios, pofticios, vorace, <livr.> adefag, edace, <rar> lăcomit, <pop. și fam.; deprec.> nehalit, <pop.> hulpav, lăcomos, <înv. și reg.> lingăreț, lupav, mâncător, <reg.> burcaș, codriș, gituos, hârbareț, hlipicios, holpan, leșinat², limpăit, lincăit, lingăreț, lingăricios, lișcotos, mâncăreț, meschericios, neplin, nestașnic, <înv.> mâncaci, <fig.; pop. și fam.> mâțos, <fig.; înv. și reg.> desfundat², <fig.; reg.> destupat, mățos. Trebuie să pregătească multă mâncare pentru că are patru băieți voinici și mâncăcioși. 3 s.m., s.f., adj. gurmand, <pop.> găman, <fam.> gurmet, <fam.; glum. sau peior.> mâncău, <înv. și reg.> licău, <reg.> folticos, hlipicios, hupit, hutupală, lincăit, mâncălău, <reg.; deprec. sau peior.> ghiorlan, <reg.; iron.> găulea, <înv.> legumăreț, licăritor¹, <arg.> înfulecos. Este un mare mâncăcios căruia îi plac mâncărurile bune.