LĂSAT¹ s. n. Faptul de a lăsa. ◊ Lăsatul (sau Lăsata)-secului = (în practica religioasă creștină) ultima zi înainte de începerea unui post (îndeosebi a postului Paștelui); petrecere care are loc cu acest prilej. [Var.: lăsata s. f. art.] – V. lăsa.

lăsat¹ [At: TETRAEV. (1574), 233 / V: ~a sf / Pl: (rar) ~e, -uri / E: lăsa] 1-27 sn Lăsare (1-9, 14, 17, 20, 24-25, 29, 42-44, 46, 52, 54-59, 62). 28 snf (Îs) ~ul (sau ~a) secului (Bis) Zi care precedă intrarea într-un post. 29 snf Petrecere care are loc în ziua de dinaintea intrării în post. corectat(ă)

LĂSAT¹ s. n. Faptul de a lăsa. ◊ Lăsatul (sau lăsata) secului = (în practica religioasă creștină) ultima zi înainte de începerea unui post (îndeosebi a postului Paștelui); petrecere care are loc cu acest prilej. [Var.: lăsata s. f. art.] – V. lăsa.

LĂSAT s. n. (Numai în expr.) Lăsatul- (sau lăsata-) secului = (în practica religioasă creștină) ultima zi înainte de începerea unui post (îndeosebi a postului mare); petrecere, ospăț care se face de obicei cu acest prilej. Am fost cu ei în seara de lăsata-secului. GALACTION, O. I 96. Aseară a fost lăsata-secului. CARAGIALE, O. I 99. În ziua de lăsatul-secului de postul Sîn-Petrului, făcînd mama un cuptior zdravăn de alivenci... cheamă pe mătușa Măriuca. CREANGĂ, A. 59. – Formă gramaticală: lăsata s. f. art.

LĂSAT n. 1) v. A LĂSA. 2): Lăsatul (sau lăsata) secului ultima zi înainte de începerea unui post. /v. a (se) lăsa

lăsat a. 1. dat jos: cu perdelele lăsate EM.; 2. părăsit: femeie lăsată; 3. dispus: așa e lăsat de D-zeu. ║ n. acțiunea de a lăsa și rezultatul ei: lăsatul de carne, lăsatul de brânză, lăsatul de sec.

lăsát, -ă adj. Scoborît, dat în jos: cu perdelele lăsate. Părăsit: femeĭe lăsată. Hotărît, decis: lucru lăsat de Dumnezeŭ. S. n., pl. urĭ. Lăsare, acțiunea de a lăsa. Lăsatu (în vest lăsata) seculuĭ, prînzu saŭ cina pin care-țĭ ĭeĭ adiĭo de la carne și intri în post.

lăsata sfa vz lăsat¹

lăsat s. n.

lăsat s. n.

lăsat s. n.