opțiuni
  • info

10 definiții pentru lăieț (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂIEȚ, -IAȚĂ, lăieți, -e, s. m. și f., adj. (Țigan nomad) care face parte dintr-o laie; p. ext. (om) cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat. – Laie + suf. -eț.

lăieț, ~iață [At: (a. 1753) IORGA, S. D. V, 326 / V: (reg) ~iete / P: lă-ieț / Pl: ~i, ~e / E: laie + -eț] 1-2 smf, a Lăieș (1-2). 3-4 smf, a (Pex) (Persoană) care are un aspect neîngrijit, o ținută dezordonată sau murdară. 5 sn (Reg; lsg; csc) Fire de cânepă nedezvoltată, rămase după recoltat Si: (pop) poghircă.

LĂIEȚ, -IAȚĂ, lăieți, -e, s. m. și f., adj. (Țigan sau țigancă) care face parte dintr-o laie; p. ext. (om) cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat. – Laie + suf. -eț.

lăiață af [At: I. CR. II, 150 / Pl: ~țe / E: lai + -eț] (Pop; d. oi) Cu lâna neagră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lăieț adj. m., s. m., pl. lăieți; adj. f., s. f. lăiață, pl. lăiețe

lăieț adj. m., s. m., pl. lăieți; adj. f., s. f. lăiață, pl. lăiețe

lăieț s. m., adj. m., pl. lăieți; f. sg. lăiață, g.-d. art. lăieței, pl. lăiețe

lăieț, lăiață.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂIEȚ adj. (rar) lăieș. (Nomad ~.)

LĂIEȚ adj. (rar) lăieș. (Nomad ~.)

Intrare: lăieț (adj.)
lăieț1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A22)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăieț
  • lăiețul
  • lăiețu‑
  • lăiață
  • lăiața
plural
  • lăieți
  • lăieții
  • lăiețe
  • lăiețele
genitiv-dativ singular
  • lăieț
  • lăiețului
  • lăiețe
  • lăieței
plural
  • lăieți
  • lăieților
  • lăiețe
  • lăiețelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăieț, lăiețisubstantiv masculin
lăiață, lăiețesubstantiv feminin
lăieț, lăiațăadjectiv

  • 1. (Țigan nomad) care face parte dintr-o laie. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Care e rostul să bați glodul în urma lăieților? CAMILAR, N. II 254. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Om) cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lăiețele noastre de paparude. ODOBESCU, S. III 228. DLRLC
etimologie:
  • Laie + sufix -eț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.