24 de definiții pentru lăcaș / locaș
din care- explicative (12)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LĂCAȘ s. n. v. locaș.
LĂCAȘ s. n. v. locaș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂCAȘ s. n. v. locaș.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăcaș sn vz locaș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăcaș n. locuință (cu o nuanță de solemnitate): lăcașuri sfinte. [Ung. LAKÁS], V. locaș.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lăcáș (vechĭ) și locáș (azĭ poetic) n., pl. urĭ și e (ung. lakas. Locaș supt infl. luĭ loc). Loc, locuință: biserica e locașu luĭ Dumnezeŭ, munțiĭ îs locașu vulturilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCAȘ, locașuri, s. n. 1. (Astăzi rar) Încăpere, casă; locuință. ♦ (În forma lăcaș) Biserică, mănăstire. Lăcaș sfânt. Lăcaș de cult. ◊ Expr. (pop.) A da cuiva locaș = a primi pe cineva în casă; a adăposti, a găzdui. 2. Spațiu lăsat liber într-o piesă sau într-un sistem tehnic, în care urmează să intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. [Var.: lăcaș s. n.] – Din magh. lakás (după loc).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
locaș2 smf [At: CANTEMIR, HR. 470 / Pl: ~i, ~e / E: loc + -aș] (Îvr) Locuitor (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
locaș1 sn [At: CORESI, EV. 251 / V: (reg) lăc~, lec~ / Pl: ~uri, ~e / E: mg lakás] 1 (Asr) Construcție în care locuiește sau poate locui cineva Si: casă, încăpere, (reg) locoșag (1). 2 (Asr; pgn) Orice construcție în care se poate adăposti cineva Si: adăpost, sălaș, (reg) locoșag (2). 3 (Pop; îe) A da (cuiva) ~ A primi pe cineva în casă Si: a adăposti, a găzdui. 4 (Îvr; îe) A lua ~ A se adăposti. 5 (Îs) ~ sfânt (sau dumnezeiesc) Biserică. 6 (Îas) Mănăstire. 7 (Rar; îas) Templu. 8 Clădire în care se desfășoară activitatea unei instituții publice Si: sediu, (reg) locoșag (3). 9 (Pan) Spațiu amenajat, care oferă protecție Si: (reg) locoșag (4). 10 (Pan; șîs ~ de veci) Mormânt. 11 (Rel; pan) Spațiu imaginar în care se află sălașul lui Dumnezeu, sfinții, îngerii, zeii, sufletele celor morți etc. Si: (îvr) local (20), (reg) locoșag (5). 12 (Pan) Loc de adăpost al animalelor Si: (reg) locoșag (6). 13 (Pop) Spațiu limitat. 14 (Îvp) Teritoriu locuit de o populație. 15 Spațiu lăsat liber într-o piesă sau într-un sistem tehnic, în care urmează să intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCAȘ, locașuri, s. n. 1. (Astăzi rar) Încăpere, casă; locuință. ◊ Locaș sfânt (sau dumnezeiesc) = biserică, mănăstire. ◊ Expr. (pop.) A da cuiva locaș = a primi pe cineva în casă; a adăposti, a găzdui. 2. Spațiu lăsat liber într-o piesă sau într-un sistem tehnic, în care urmează să intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. [Var.: lăcaș s. n.] – Din magh. lakás (după loc).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCAȘ, locașuri, s. n. 1. Loc în care cineva își are adăpostul sau locuința; încăpere, așezare, casă. Nimeni n-a afla locașul unde ea s-ascunde tainic. EMINESCU. O. I 83. Întrebe pe un vierme ce naște într-o floare De-i pasă dacă planta, plăpînd locaș al său, E verde și frumoasă sau veștejește, moare Sub dintele lui rău? BOLINTINEANU, O. 192. La fagul Mihului, Locașul voinicului. ALECSANDRI, P. P. 208. ◊ (Bis.) Locaș sfînt = clădire dedicată cultului; biserică, mănăstire. Eu m-oi face Un mic dăscălaș La cel sfînt locaș. ALECSANDRI, P. P. 9. 2. Spațiu lăsat liber într-o piesă sau într-un sistem tehnic pentru a fi ocupat de altă piesă sau de alt sistem tehnic. Șanțurile dintr-un piston formează locașurile segmenților. – Variantă: lăcaș (GOGA, C. P. 69, VLAHUȚĂ, O. A. 51, ALECSANDRI, P. I 198, ALEXANDRESCU, P. 134) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCAȘ ~uri n. 1) Încăpere de locuit; locuință. ◊ ~ sfânt (sau dumnezeiesc) biserică sau mănăstire. /<ung. lakás
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
locaș n. V. lăcaș: locaș sfânt creștinătății astăzi vrea să facă dar AL. [Grafie modernă, pentru lăcaș, sub influența lui loc].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
locáș, V. lăcaș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!lăcaș (așezământ) s. n., pl. lăcașuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!lăcaș/locaș2 (așezământ) s. n., pl. lăcașuri/locașuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
locaș (gol într-o piesă) s. n., pl. locașuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
locaș2 (așezământ) v. lăcaș
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
locaș1 (gol într-o piesă) s. n., pl. locașuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
locaș s. n., pl. locașuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
locaș, pl. locașuri
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
locaș, -șuri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LOCAȘ s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LOCAȘ s. v. clește.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
locaș s. v. ADĂPOST. AȘEZARE. CASĂ. CĂMIN. DOMICILIU. LOCUINȚĂ. SĂLAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCAȘ s. (TEHN.) capră, clește, matcă, plăsele (pl.). (~ dulgherului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lăcaș, lăcașuri / locaș, locașurisubstantiv neutru
- 1. Loc în care cineva își are adăpostul sau locuința. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nimeni n-a afla locașul unde ea s-ascunde tainic. EMINESCU. O. I 83. DLRLC
- Întrebe pe un vierme ce naște într-o floare De-i pasă dacă planta, plăpînd locaș al său, E verde și frumoasă sau veștejește, moare Sub dintele lui rău? BOLINTINEANU, O. 192. DLRLC
- La fagul Mihului, Locașul voinicului. ALECSANDRI, P. P. 208. DLRLC
-
- Eu m-oi face Un mic dăscălaș La cel sfînt locaș. ALECSANDRI, P. P. 9. DLRLC
- Lăcaș sfânt. Lăcaș de cult. DEX '09
-
-
- 2. Spațiu lăsat liber într-o piesă sau într-un sistem tehnic, în care urmează să intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Șanțurile dintr-un piston formează locașurile segmenților. DLRLC
-
-
etimologie:
- lakás (după loc). DEX '09