12 definiții pentru lutețiu Lu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lutețiu sns [At: DEX / E: fr lutécium, ger Lutetium] Element chimic trivalent din familia lantanidelor Si: casiopeiu.

LUTÉȚIU s. n. Element chimic trivalent din familia lantanidelor. – Din fr. lutécium, germ. Lutetium.[1]

  1. În original, probabil incorect: din familia lantanoidelor. cata

LUTÉȚIU s. n. Element chimic trivalent din familia lantanidelor. – Din fr. lutécium, germ. Lutetium.

LUTÉȚIU s. n. Element trivalent din familia pămînturilor rare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lutéțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. lutéțiul; simb. Lu


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUTÉȚIU s. (CHIM.) casiopeiu.

LUTÉȚIU s.n. Element trivalent din familia pământurilor rare; casiopeiu. [Pron. -țiu. / < germ. Lutetium, fr. lutécium].

LUTÉȚIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor; casiopeiu. (< fr. lutécium, germ. Lutetium)

lutéțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. lutéțiul; simb. Lu


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LUTÉȚIU (< fr. {i}; {s} Lutetia „Paris”) s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, din familia lantanoidelor (Lu; nr. at. 71, m. at. 174,97). A fost descoperit (1906) de G. Urbain și, independent, de Auer von Welsbach. Sin. (înv.) casiopeiu.

Lu, simbol chimic pentru lutețiu.

Intrare: lutețiu
  • pronunție: -țĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lutețiu
  • lutețiul
  • lutețiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • lutețiu
  • lutețiului
plural
vocativ singular
plural
Lu simbol
  • pronunție: -țĭu
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Lu
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lutețiu Lu

  • 1. Element chimic trivalent din familia lantanidelor.
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC DN MDN '00 sinonime: casiopeiu
  • comentariu simbol Lu
    surse: DOOM 2

etimologie: