10 definiții pentru lustruit (adj.)

Explicative DEX

LUSTRUIT2, -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – V. lustrui.

LUSTRUIT2, -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – V. lustrui.

lustruit2, ~ă a [At: EMINESCU, N. 35 / V: (reg) ~rit / Pl: ~iți, ~e / E: lustrui] 1-3 Care are lustru2 (1, 5-6). 4 (Fig; d. oameni) Ferchezuit.

LUSTRUIT, -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru; lucios. Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită. ISPIRESCU, L. 38. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit. EMINESCU, N. 35. Armele Lustruite Cu platoșe Zugrăvite. TEODORESCU, P. P. 478. ♦ Fig. (Peiorativ) Meșteșugit, căutat, artificial. Fraza lustruită nu ne poate înșela. EMINESCU, O. I 151.

lustrit, ~ă a vz lustruit

lustrurit, ~ă a vz lustruit2

Argou

a avea luneta lustruită expr. a avea vedere bună, a vedea bine

bufet lustruit expr. (intl.) persoană bine îmbrăcată.

Sinonime

LUSTRUIT adj. 1. fățuit. (Obiect ~.) 2. lucios, luciu. (O suprafață ~.) 3. v. șlefuit. 4. văcsuit. (Încălțăminte ~.)

lustruit2, -ă adj. I 1 (despre suprafețele netede ale unor obiecte) fățuit2. Tava de argint lustruită strălucește. Mobila lustruită sclipește în lumina candelabrului. 2 (despre suprafețe) lucios, luciu2, <reg.> lustrit, <înv.> lustros, <fig.; rar> lins2. Pe tăblia lustruită a mesei se află un milieu. 3 (despre suprafețe metalice cu asperități sau neregularități) netezit2, șlefuit2, <înv. și reg.> leit, sclivisit, <înv.> poleit2. Toporul are tăișul lustruit. 4 (despre obiecte de încălțăminte) văcsuit2. Totdeauna pleacă în oraș cu pantofii lustruiți. 5 (ind. piel.; despre obiecte din piele) glasat. 6 (fam.; despre țesături, despre articole de lenjerie sau de îmbrăcăminte spălate etc.) v. Apretat2. Scrobit2. Tare. II fig. 1 (în opoz. cu „firesc”, „natural”; iron.; despre limbaj, stil etc.) v. Afectat1. Artificial. Artificios. Bombast. Bombastic. Căutat2. Confecționat2. Convențional. Declamativ. Declamator. Discursiv. Ditirambic. Emfatic. Fals. Făcut2. Grandilocvent. Manierat. Nefiresc. Nenatural. Pompieresc. Pompieristic. Pompos. Pretențios. Prețios. Retoric. Ronflant. Sforăitor. Sonor. Sunător. Umflat. 2 (în opoz. cu „neîngrijit”; peior.; despre oameni) v. Aranjat2. Cochet. Dichisit. Elegant. Fercheș. Ferchezuit. Gătit2. Îngrijit.

LUSTRUIT adj. 1. fățuit. (Obiect ~.) 2. lucios, luciu. (O suprafață ~.) 3. netezit, șlefuit, (reg.) leit, (înv.) sclivisit. (Metal ~.) 4. văcsuit. (Încălțăminte ~.)

Intrare: lustruit (adj.)
lustruit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustruit
  • lustruitul
  • lustruitu‑
  • lustrui
  • lustruita
plural
  • lustruiți
  • lustruiții
  • lustruite
  • lustruitele
genitiv-dativ singular
  • lustruit
  • lustruitului
  • lustruite
  • lustruitei
plural
  • lustruiți
  • lustruiților
  • lustruite
  • lustruitelor
vocativ singular
plural
lustrurit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lustrit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lustruit, lustruiadjectiv

  • 1. Cu lustru. DEX '09 DLRLC
    sinonime: lucios
    • format_quote Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
    • format_quote Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit. EMINESCU, N. 35. DLRLC
    • format_quote Armele Lustruite Cu platoșe Zugrăvite. TEODORESCU, P. P. 478. DLRLC
etimologie:
  • vezi lustrui DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „lustruit” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1