10 definiții pentru lustruit (adj.)
Explicative DEX
LUSTRUIT2, -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – V. lustrui.
LUSTRUIT2, -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – V. lustrui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
lustruit2, ~ă a [At: EMINESCU, N. 35 / V: (reg) ~rit / Pl: ~iți, ~e / E: lustrui] 1-3 Care are lustru2 (1, 5-6). 4 (Fig; d. oameni) Ferchezuit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUSTRUIT, -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru; lucios. Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită. ISPIRESCU, L. 38. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit. EMINESCU, N. 35. Armele Lustruite Cu platoșe Zugrăvite. TEODORESCU, P. P. 478. ♦ Fig. (Peiorativ) Meșteșugit, căutat, artificial. Fraza lustruită nu ne poate înșela. EMINESCU, O. I 151.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lustrit, ~ă a vz lustruit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lustrurit, ~ă a vz lustruit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Argou
a avea luneta lustruită expr. a avea vedere bună, a vedea bine
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bufet lustruit expr. (intl.) persoană bine îmbrăcată.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
LUSTRUIT adj. 1. fățuit. (Obiect ~.) 2. lucios, luciu. (O suprafață ~.) 3. v. șlefuit. 4. văcsuit. (Încălțăminte ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lustruit2, -ă adj. I 1 (despre suprafețele netede ale unor obiecte) fățuit2. Tava de argint lustruită strălucește. Mobila lustruită sclipește în lumina candelabrului. 2 (despre suprafețe) lucios, luciu2, <reg.> lustrit, <înv.> lustros, <fig.; rar> lins2. Pe tăblia lustruită a mesei se află un milieu. 3 (despre suprafețe metalice cu asperități sau neregularități) netezit2, șlefuit2, <înv. și reg.> leit, sclivisit, <înv.> poleit2. Toporul are tăișul lustruit. 4 (despre obiecte de încălțăminte) văcsuit2. Totdeauna pleacă în oraș cu pantofii lustruiți. 5 (ind. piel.; despre obiecte din piele) glasat. 6 (fam.; despre țesături, despre articole de lenjerie sau de îmbrăcăminte spălate etc.) v. Apretat2. Scrobit2. Tare. II fig. 1 (în opoz. cu „firesc”, „natural”; iron.; despre limbaj, stil etc.) v. Afectat1. Artificial. Artificios. Bombast. Bombastic. Căutat2. Confecționat2. Convențional. Declamativ. Declamator. Discursiv. Ditirambic. Emfatic. Fals. Făcut2. Grandilocvent. Manierat. Nefiresc. Nenatural. Pompieresc. Pompieristic. Pompos. Pretențios. Prețios. Retoric. Ronflant. Sforăitor. Sonor. Sunător. Umflat. 2 (în opoz. cu „neîngrijit”; peior.; despre oameni) v. Aranjat2. Cochet. Dichisit. Elegant. Fercheș. Ferchezuit. Gătit2. Îngrijit.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
LUSTRUIT adj. 1. fățuit. (Obiect ~.) 2. lucios, luciu. (O suprafață ~.) 3. netezit, șlefuit, (reg.) leit, (înv.) sclivisit. (Metal ~.) 4. văcsuit. (Încălțăminte ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
lustruit, lustruităadjectiv
-
- Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
- Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit. EMINESCU, N. 35. DLRLC
- Armele Lustruite Cu platoșe Zugrăvite. TEODORESCU, P. P. 478. DLRLC
- 1.1. Cu o spoială sau o strălucire aparentă. DEX '09 DLRLCsinonime: artificial căutat meșteșugit
- Fraza lustruită nu ne poate înșela. EMINESCU, O. I 151. DLRLC
-
-
etimologie:
- lustrui DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.