opțiuni
  • info

9 definiții pentru lustruit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUSTRUIT2, -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – V. lustrui.

LUSTRUIT2, -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial. – V. lustrui.

lustruit2, ~ă a [At: EMINESCU, N. 35 / V: (reg) ~rit / Pl: ~iți, ~e / E: lustrui] 1-3 Care are lustru2 (1, 5-6). 4 (Fig; d. oameni) Ferchezuit.

LUSTRUIT, -Ă, lustruiți, -te, adj. Cu lustru; lucios. Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită. ISPIRESCU, L. 38. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit. EMINESCU, N. 35. Armele Lustruite Cu platoșe Zugrăvite. TEODORESCU, P. P. 478. ♦ Fig. (Peiorativ) Meșteșugit, căutat, artificial. Fraza lustruită nu ne poate înșela. EMINESCU, O. I 151.

lustrit, ~ă a vz lustruit

lustrurit, ~ă a vz lustruit2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUSTRUIT adj. 1. fățuit. (Obiect ~.) 2. lucios, luciu. (O suprafață ~.) 3. v. șlefuit. 4. văcsuit. (Încălțăminte ~.)

LUSTRUIT adj. 1. fățuit. (Obiect ~.) 2. lucios, luciu. (O suprafață ~.) 3. netezit, șlefuit, (reg.) leit, (înv.) sclivisit. (Metal ~.) 4. văcsuit. (Încălțăminte ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea luneta lustruită expr. a avea vedere bună, a vedea bine

bufet lustruit expr. (intl.) persoană bine îmbrăcată.

Intrare: lustruit (adj.)
lustruit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustruit
  • lustruitul
  • lustruitu‑
  • lustruită
  • lustruita
plural
  • lustruiți
  • lustruiții
  • lustruite
  • lustruitele
genitiv-dativ singular
  • lustruit
  • lustruitului
  • lustruite
  • lustruitei
plural
  • lustruiți
  • lustruiților
  • lustruite
  • lustruitelor
vocativ singular — —
plural — —
lustrurit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lustrit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lustruit, lustruităadjectiv

  • 1. Cu lustru. DEX '09 DLRLC
    sinonime: lucios
    • format_quote Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
    • format_quote Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit. EMINESCU, N. 35. DLRLC
    • format_quote Armele Lustruite Cu platoșe Zugrăvite. TEODORESCU, P. P. 478. DLRLC
etimologie:
  • vezi lustrui DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.