lustruit², -ă adj. I 1 (despre suprafețele netede ale unor obiecte) fățuit². Tava de argint lustruită strălucește. Mobila lustruită sclipește în lumina candelabrului. 2 (despre suprafețe) lucios, luciu², <reg.> lustrit, <înv.> lustros, <fig.; rar> lins². Pe tăblia lustruită a mesei se află un milieu. 3 (despre suprafețe metalice cu asperități sau neregularități) netezit², șlefuit², <înv. și reg.> leit, sclivisit, <înv.> poleit². Toporul are tăișul lustruit. 4 (despre obiecte de încălțăminte) văcsuit². Totdeauna pleacă în oraș cu pantofii lustruiți. 5 (ind. piel.; despre obiecte din piele) glasat. 6 (fam.; despre țesături, despre articole de lenjerie sau de îmbrăcăminte spălate etc.) v. Apretat². Scrobit². Tare. II fig. 1 (în opoz. cu „firesc”, „natural”; iron.; despre limbaj, stil etc.) v. Afectat¹. Artificial. Artificios. Bombast. Bombastic. Căutat². Confecționat². Convențional. Declamativ. Declamator. Discursiv. Ditirambic. Emfatic. Fals. Făcut². Grandilocvent. Manierat. Nefiresc. Nenatural. Pompieresc. Pompieristic. Pompos. Pretențios. Prețios. Retoric. Ronflant. Sforăitor. Sonor. Sunător. Umflat. 2 (în opoz. cu „neîngrijit”; peior.; despre oameni) v. Aranjat². Cochet. Dichisit. Elegant. Fercheș. Ferchezuit. Gătit². Îngrijit.