16 definiții pentru lumânărică lumanărică lumănărică luminărică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUMÂNĂRÍCĂ, lumânărele, s. f. 1. Diminutiv al lui lumânare (1). 2. Plantă erbacee medicinală, cu frunze mari alterne, cele bazale în formă de rozetă, și cu flori galbene dispuse într-un spic (Verbascum thapsus). ♦ Compus: lumânărica-pământului = plantă erbacee cu tulpina înaltă și cu frunze mari și flori albastre sau albe-gălbui (Gentiana asclepiadea).Lumânare + suf. -ică.

LUMÂNĂRÍCĂ, lumânărele, s. f. 1. Diminutiv al lui lumânare (1). 2. Plantă erbacee medicinală, cu frunze mari alterne, cele bazale în formă de rozetă, și cu flori galbene dispuse într-un spic (Verbascum thapsus). ♦ Compus: lumânărica-pământului = plantă erbacee cu tulpina înaltă și cu frunze mari și flori albastre sau albe-gălbui (Gentiana asclepiadea).Lumânare + suf. -ică.

lumânări sf [At: NEGRUZZI, S. I, 252 / V: (înv) ~man~, ~măn~, ~min~ / Pl: ~rele / E: lumânare + -ică] 1-2 (Șhp) Lumânare (1) (mică) Si: lumânărea (1-2), (îvr) lumânărioară (1-2). 3 (Pop; îcs) De-a ~ca Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 4 (Reg) Bețișor aprins la un capăt cu care se joacă lumânărica (4) Si: (reg) focușor. 5 (Reg) Lumânare (18). 6 (Șîc ~ca-Domnului) Plantă erbacee medicinală, cu frunze mari alterne, cele bazale în formă de rozetă, și cu flori galbene dispuse într-un spic (Verbascum thapsus). 7 (Buc; îc) ~ca-pământului, ~-albastră Plantă erbacee cu tulpina înaltă și cu frunze și flori albastre sau albe-gălbui Si: (reg) beșicuță, doi-frați, intură, inturea, tăietură (Gentiana asclepiadea). 8 (Bot) Lumânare (22).

LUMÂNĂRÍCĂ ~éle f. (diminutiv de la lumânare) Plantă erbacee medicinală, cu frunze mari și cu flori galbene, dispuse în spic. /lumânare + suf. ~ică

lumânărică f. 1. lumânare mică; 2. un fel de joc în care un bețișor aprins trece din mână în mână; 3. nume de plante: lumânărica Domnului, plantă cu flori galbene, întrebuințate în medicină ca pectoral și calmant (Verbascum): stau lipite de lumânărele ’n floare AL.; lumânărica pământului, plantă cu flori mari, frumoase, albastre, cu puncte mai întunecate; e bună de friguri și pentru vaci când crușesc (Gentiana asclepiadea).

lumănări sf vz lumânărică

LUMÎNĂRÍCĂ, lumînărele, s. f. 1. Diminutiv al lui lumînare. N-a fost chip să ne-ntoarcem cu lumînărelele aprinse. CARAGIALE, O. II 342. Niță, dragul meu, să cumperi lumînărele și să le împarți. NEGRUZZI, S. I 252. 2. Plantă erbacee cu frunze mari și cu flori galbene, aproape fără miros, dispuse într-un spic lung și drept (Verbascum Thapsus). Cîmpul acoperit mai tot de lumînărică se întindea departe, pînă în poalele munților întunecați. GÎRLEANU, L. 30. Lumînărelele drepte și bățoase întreceau fînul. DELAVRANCEA, S. 59. ◊ Compus: lumînărica-pămîntului = plantă erbacee cu tulpina înaltă și cu multe frunze și flori mari, albastre, cu puncte întunecate sau (mai rar) albe-gălbui (Gentiana asclepiadea).

lumînărícă f., pl. ele. Lumînare mică (pl. ĭcĭ la NPl. Ceaur, 11). Un joc copilăresc (cu baba cînd se duce la biserică). O plantă scrofulariacee cu florĭ galbene în vîrfu cotoruluĭ numită și coada vaciĭ și corovatică (verbascum [thapsus și phlomoides]). Florile eĭ, pectorale și potolitoare, se întrebuințează în med. V. lipan 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lumânărícă s. f., g.-d. art. lumânărélei; pl. lumânăréle, art. lumânărélele

lumânărícă s. f., g.-d. art. lumânărélei; pl. lumânăréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUMÂNĂRÍCĂ s. (BOT.) 1. (Verbascum phlomoides) lumânare, (reg.) corovatic, pur, coada-boului, coada-lupului, coada-mielului, coada-vacii. 2. (Verbascum thapsus) (reg.) corovatic, pur, coada-lupului, coada-vacii. 3. lumânărica-pământului (Gentiana asclepiadea) = (reg.) beșicuță, ințură, tăietură, lumânărică-albastră.

LUMÂNĂRÍCĂ s. v. brusture, lipan.

LUMÎNĂRI s. (BOT.) 1. (Verbascum phlomoides) lumînare, (reg.) corovatic, pur, coada-boului, coada-lupului, coada-mielului, coada-vacii. 2. (Verbascum thapsus) (reg.) corovatic, pur, coada-lupului, coada-vacii. 3. lumînărica-pămîntului (Gentiana asclepiadea) = (reg.) beșicuță, ințură, tăietură, lumînărică-albastră.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VERBASCUM L., LUMÎNĂRICĂ, fam. Scrophulariaceae. Gen originar din America de N, Asia și Europa, cca 225 specii, în majoritatea cazurilor bianuale, rar vivace, erbacee, uneori semilemnoase, lînoase sau pîsloase, catifelate sau slab-pubescente. Frunze caulinare, alterne, întregi, crenate, dentate sau crestat-penate. Flori galbene, maro, purpur, roșii, rar albe (corolă rotundă, rar lat-campanulată, cu 5 lacinii, 5 stamine fertile intercalate la baza corolei, stil nedivizat, ovar cu 2 loji), dispuse în panicule sau spice terminale, de obicei lungi, simple sau ramificate. Fruct, capsulă, număr mare de semințe. Tulpini erecte.

Intrare: lumânărică
lumânărică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lumânări
  • lumânărica
plural
  • lumânărele
  • lumânărelele
genitiv-dativ singular
  • lumânărele
  • lumânărelei
plural
  • lumânărele
  • lumânărelelor
vocativ singular
plural
lumanărică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lumănărică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
luminărică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

lumânărică Verbascum lumanărică lumănărică luminărică

  • 1. Diminutiv al lui lumânare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • N-a fost chip să ne-ntoarcem cu lumînărelele aprinse. CARAGIALE, O. II 342.
      surse: DLRLC
    • Niță, dragul meu, să cumperi lumînărele și să le împarți. NEGRUZZI, S. I 252.
      surse: DLRLC
  • 2. Plantă erbacee medicinală, cu frunze mari alterne, cele bazale în formă de rozetă, și cu flori galbene dispuse într-un spic (Verbascum thapsus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cîmpul acoperit mai tot de lumînărică se întindea departe, pînă în poalele munților întunecați. GÎRLEANU, L. 30.
      surse: DLRLC
    • Lumînărelele drepte și bățoase întreceau fînul. DELAVRANCEA, S. 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lumânare + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09