loco¹ av [At: CARAGIALE, O. VI, 85 / E: lat loco] 1 (D. destinația unei scrisori, a unui colet etc.) În aceeași localitate în care se află și expeditorul. 2 (D. mărfuri; precedă un substantiv) La locul de producție sau la un punct fix de transport.

LOCO adv. (Privitor la destinația unei scrisori, a unui colet etc.) În localitatea în care se află expeditorul. Tovarășului Ionescu... Loco. ♦ (În legătură cu mărfuri, precedînd un substantiv ca determinare locală) La locul de producție sau la un punct fix de transport. Loco producător. ▭ Află astfel prețul diferitelor calități de scînduri, la Galați și loco gară. C. PETRESCU, Î. II 199.

LOCO adv. (Pentru adrese) În localitate. ♦ (Referitor la mărfuri) La locul de producție sau la un punct fix de transport. [< lat. loco].

LOCO² adv. 1. (pentru adrese) în localitate. ◊ (referitor la mărfuri) la locul de producție sau la un punct fix de transport. 2. (muz.) așa cum este scris. (< lat. loco)

LOCO adv. (în adrese) În aceeași localitate cu expeditorul. /Cuv. lat.

loco adv.

loco (cuv. it. „loc”) 1. Sin. cu al loco*. 2. Indicație utilizată în muzica pentru vl., ce anulează o altă anterioară de execuție pe o anume coardă (sul* D, sul Mi etc.). 3. Ca precauție, indicație de a se executa „așa cum este scris”.

al loco (loc. it. „la loc”), indicație de revenire la normal după un pasaj având indicația all’ ottava*; sin. loco (1).