12 definiții pentru localnic (adj.)
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LOCALNIC, -Ă, localnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este din partea locului; care ține de un anumit loc; local (2). 2. S. m. și f. Persoană considerată în raport cu localitatea în care trăiește; om din partea locului. – Din rus. lokal’nâi (după derivatele în -nic).
LOCALNIC, -Ă, localnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este din partea locului; care ține de un anumit loc; local (2). 2. S. m. și f. Persoană considerată în raport cu localitatea în care trăiește; om din partea locului. – Din rus. lokal’nâi (după derivatele în -nic).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
localnic, ~ă [At: (a. 1785) URICARIUL, I, 120 / Pl: ~ici, ~ice / E: rs локальный] 1-2 smf, a (Persoană) care locuiește într-o anumită regiune Si: local (3). 3 a Care ține de un anumit loc (79). 4 a Care se referă la un anumit loc (79). 5 a Care este dintr-un anumit loc (79). 6 a (Îe) A fi ~ din... A fi originar din...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCALNIC, -Ă, localnici, -e, s. m. și f. Persoană din localitate; băștinaș. Localnicii... au venit înarmați. CAMILEAR, N. I 235. El e singurul localnic care n-a căpătat friguri. NEGRUZZI, S. I 318. ◊ (Adjectival) Acel musafir să nu fie localnic din Bagdad. CARAGIALE, O. III 62.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOCALNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care ține de localitatea, de locul despre care se vorbește; propriu localității, locului despre care se vorbește. 2) Care își trage originea din locul dat; din partea locului. /<rus. lokal’nyi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
localnic a. local: negustori localnici. ║ m. om din acelaș loc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*locálnic, V. local.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*locál, -ă adj. (lat. localis, fr. local). Particular unuĭ loc: Romaniĭ respectaŭ religiunea locală a popoarelor cucerite. Med. Mărginit la un singur organ: boală locală. Coloarea locală, aspectu local, semnele (costumele) particulare loculuĭ (saŭ timpuluĭ) într’o pĭesă teatrală orĭ pictură. S. m. și f. Persoană locală: ĭ-am întrebat pe localĭ. S. n., pl. urĭ saŭ și e. Loc, cameră saŭ edificiŭ destinat unuĭ scop: localu universitățiĭ din Ĭașĭ. Adv. În mod local. – Fals locálnic, adj. și s. (persoană locală).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
localnic adj. m., s. m., pl. localnici; adj. f., s. f. localnică, pl. localnice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
localnic adj. m., s. m., pl. localnici; adj. f., s. f. localnică, pl. localnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
localnic adj. m., s. m., pl. localnici; f. sg. localnică, pl. localnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LOCALNIC adj. v. local.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
localnic adj. v. LOCAL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
localnic, localnicăadjectiv
-
- Acel musafir să nu fie localnic din Bagdad. CARAGIALE, O. III 62. DLRLC
-
etimologie:
- lokal’nâi (după derivatele în -nic). DEX '09 DEX '98