14 definiții pentru loază loză loz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOÁZĂ, loaze, s. f. (Reg.) 1. Viță-de-vie. ♦ Ramură verde; vlăstar. 2. Fig. Om ștrengar, șmecher; om de nimic, secătură. – Din sl. loza.

loa sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 308 / V: loză, loz sn / Pl: ~ze / E: slv лоза] 1 (Reg) Ramură verde Si: vlăstar. 2 (Reg) Tulpină de plante agățătoare. 3 Ornament vegetal sub formă de ramuri împletite, în sculptură sau în orfevrerie. 4 (Reg) Viță de vie (Vitis vinifera). 5 (Reg) Struguri zdrobiți, rămași în teasc, din care se prepară un fel de rachiu. 6 (Bot) Specie de răchită (Salix capraea). 7 (Reg) Diavol. 8 (Reg; fig) Obiect fără importanță. 9 (Reg; fig; lpl) Fleacuri. 10 (Reg; fig; lpl) Minciuni. 11 (Reg; fig) Om de nimic Si: (pfm) lichea, secătură. 12 (Reg; fig) Ștrengar. 13 (Reg; fig; lpl) Zburdălnicii.

LOÁZĂ, loaze, s. f. (Reg.) 1. Viță de vie. ♦ Ramură verde; vlăstar. 2. Fig. Om ștrengar, șmecher; om de nimic, secătură. – Din sl. loza.

LOÁZĂ, loaze, s. f. (Regional) Om de nimic, netrebnic, secătură. O loază ca tine nu mă oprește pe mine în cale. SLAVICI, O. I 162. Vii să mă rogi pentru vreo loază de elev de-ai mei! CARAGIALE, O. II 286.

loază f. 1. Buc. specie de salcie (Salix capraea); 2. ramură verde de salcie, vlăstar; 3. fig. nerod: loază îmbăierată, vită încălțată PANN. [Slav. LOZA, viță, curmeiu (v. lozie)].

1) loáză (oa dift) f., pl. e (vsl. loza, vlăstar de viță; bg. lozá, butuc de viță; rus. lozá, ramură; pol. loza, salcie. V. lozie). Est. Vechĭ. Vlăstar de viță.

2) loáză (oa dift.) f., pl. e (V. lozesc). Sud. Fam. Persoană foarte urîtă, monstru, pocitanie. Loază îmbăĭerată, pocitanie și maĭ și.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

loáză (reg.) s. f., g.-d. art. loázei; pl. loáze

loáză s. f., g.-d. art. loázei; pl. loáze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOÁZĂ s. v. derbedeu, lăstar, lepădătură, lichea, mladă, mlădiță, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură, smicea, viță de vie, vlăstar.

loa s. v. DERBEDEU. LĂSTAR. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. MLADĂ. MLĂDIȚĂ. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ. SMICEA. VIȚĂ-DE-VIE. VLĂSTAR.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

loază, loaze s. f. om de nimic, secătură

Intrare: loază
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loa
  • loaza
plural
  • loaze
  • loazele
genitiv-dativ singular
  • loaze
  • loazei
plural
  • loaze
  • loazelor
vocativ singular
  • loa
  • loazo
plural
  • loazelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lo
  • loza
plural
  • loze
  • lozele
genitiv-dativ singular
  • loze
  • lozei
plural
  • loze
  • lozelor
vocativ singular
plural
loz2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loz
  • lozul
  • lozu‑
plural
  • loaze
  • loazele
genitiv-dativ singular
  • loz
  • lozului
plural
  • loaze
  • loazelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

loază loză loz regional

  • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Ramură verde.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: vlăstar
  • 2. figurat Om ștrengar; om de nimic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: netrebnic secătură șmecher, -ă 2 exemple
    exemple
    • O loază ca tine nu mă oprește pe mine în cale. SLAVICI, O. I 162.
      surse: DLRLC
    • Vii să mă rogi pentru vreo loază de elev de-ai mei! CARAGIALE, O. II 286.
      surse: DLRLC

etimologie: