12 definiții pentru litiu Li


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÍTIU s. n. Element chimic din familia metalelor alcaline, de culoare argintie, moale și foarte ușor, existent în natură numai sub formă de săruri și utilizat în medicină, fotografie, electrotehnică etc. – Din fr. lithium.

LÍTIU s. n. Element chimic din familia metalelor alcaline, de culoare argintie, moale și foarte ușor, existent în natură numai sub formă de săruri și utilizat în medicină, fotografie, electrotehnică etc. – Din fr. lithium.

litiu sn [At: DEX2 / E: fr lithium] Element chimic din familia metalelor alcaline, de culoare argintie, moale și foarte ușor, existent în natură numai sub formă de săruri și utilizat în medicină, fotografie, electrotehnică etc.

LÍTIU s. n. Element chimic din familia metalelor alcaline de culoare argintie, moale și foarte ușor, existent în natură numai sub formă de săruri în apa unor izvoare minerale, în tutun sau sfeclă și utilizat în medicină, fotografie, electrotehnică etc.

LÍTIU s.n. Metal alcalin alb-argintiu, moale și foarte ușor, care se găsește numai în sărurile unor ape minerale, în tutun sau în sfeclă. [Pron. -tiu. / < fr. lithium].

LÍTIU s. n. metal alcalin, alb-argintiu, moale și foarte ușor, sub formă de alumosilicați. (< fr. lithium)

LÍTIU n. Metal alcalin, de culoare albă-argintie, foarte ușor, folosit în unele aliaje de aluminiu sau, sub formă de săruri, în medicină. /<fr. litium

*lítiŭ n. (lat. științific lithium, d. vgr. líthos, peatră). Chim. Un metal alcalin monovalent cu o greutate atomică de 7.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lítiu [tiu pron. tiu] s. n., art. lítiul; simb. Li

lítiu s. n. [-tiu pron. -tiu], art. lítiul; simb. Li


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LÍTIU (< fr. {i}; {s} lat. lithium, gr. lithos „piatră”) s. n. Element chimic alb-argintiu (Li; nr. at. 3, m. at. 6,94; p. t. 179°C; p. f. 1.340°C), foarte ușor (gr. sp. 0,53), din grupa metalelor alcaline. Este monovalent în combinații și foarte activ din punct de vedere chimic. La temperaturi obișnuite se oxidează, intră în reacție cu azotul dând nitrura de l. Izotopul 6Li este unica sursă industrială de producere a tritiului. Se întrebuințează la dezoxidarea, alierea și modificarea aliajelor, ca agent termic la reactoarele nucleare și, sub formă de săruri, în medicină; compușii lui se folosesc la fabricarea sticlei speciale, a ceramicii termostabile etc. Se găsește în minerale ca lepidolit, spodumen ș.a. A fost descoperit de chimistul suedez J.A. Arfvedson în 1817. În 1818, Sir H. Davy a izolat metalul prin electroliză.

Li, simbol chimic pentru litiu.

Intrare: litiu
  • pronunție: litĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • litiu
  • litiul
  • litiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • litiu
  • litiului
plural
vocativ singular
plural
Li simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Li
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

litiu Li

  • 1. Element chimic din familia metalelor alcaline, de culoare argintie, moale și foarte ușor, existent în natură numai sub formă de săruri (în apa unor izvoare minerale, în tutun sau sfeclă) și utilizat în medicină, fotografie, electrotehnică etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu simbol Li
    surse: DOOM 2

etimologie: