LIPCĂ adv. (Reg.; în expr.) A sta (sau a ședea etc.) lipcă (undeva) = a sta undeva neclintit, a nu se mișca (dintr-un loc), stingherind pe cineva. A sta lipcă pe capul cuiva = a insista mult pe lângă cineva. A se ține lipcă de cineva = a însoți pe cineva peste tot (stingherindu-l cu prezența sa). A umbla lipcă după ceva = a căuta să obțină ceva cu orice preț; a dori ceva foarte mult. – Din ucr. lypkyj „lipicios”.

lipcă³ sf [At: CV 1951, nr. 3-4, 43 / Pl: ? / E: nct] (Mar) Groapă mică unde se seamănă cartofi.

lipcă² sf [At: BORZA, D. 252 / Pl: ? / E: bg лепка^[1]] (Bot; Ban) Mușcată (Pelargonium) corectat(ă)

lipcă¹ [At: CIHAC, II, 172 / V: (îvr) litcă / E: ucr липкий] (Reg) 1 av Nedeslipit. 2 av Neclintit. 3 av Insistent. 4 av (Îlv) A se face ~ A se linguși. 5 av (Îe) A se ține ~ de cineva sau de ceva A însoți mereu pe cineva sau ceva, incomodând. 6 av (Îe) A sta ~, a ședea ~, (rar) a se lipi ~ (undeva, de sau lângă cineva) A sta mult timp undeva și cu cineva, incomodând. 7 av (Îe) A rămâne ~, a sta ~ A fi neclintit. 8 av (Îae) A fi statornic. 9 av (Îe) A sta (sau a ședea) ~ pe capul cuiva A insista mult pe lângă cineva. 10 av (Îe) A umbla ~ după ceva A dori ceva foarte mult. 11 av Peste tot. 12 smf Persoană care incomodează pe cineva prin insistență.

LIPCĂ adv. (Reg.; în expr.) A sta (sau a ședea etc.) lipcă (undeva) = a sta undeva neclintit, a nu se mișca (dintr-un loc), stingherind pe cineva. A sta lipcă pe capul cuiva = a stărui mult pe lângă cineva. A se ține lipcă de cineva = a însoți pe cineva peste tot (stingherindu-l cu prezența sa). A umbla lipcă după ceva = a căuta să obțină ceva cu orice preț; a dori ceva foarte mult. – Din ucr. lypkyj „lipicios”.

LIPCĂ adv. (În expr.) A sta (a ședea etc.) lipcă (undeva) = a sta undeva neclintit, a nu se mișca (dintr-un loc). Toader Maftei și frate-său Mutu stau lipcă lîngă stiva lor de peri. SADOVEANU, P. M. 313. Șezi lipcă unde te duci și scoți sufletul din om cu obrăzniciile tale. CREANGĂ, A. 66. A sta lipcă pe capul cuiva = a stărui mult pe lîngă cineva. A se ține lipcă de cineva = a-l urma peste tot (plictisindu-l cu prezența sa). Ne ținem de mata lipcă. CAMILAR, N. II 368. (Rar) A umbla lipcă după ceva = a dori ceva foarte mult, a se prăpădi după ceva. Cinsteam pe Moțăt cu bragă, alviță... lucruri după care el umbla lipcă. HOGAȘ, H. 74.

LIPCĂ adv.: A ședea ~ a sta mult și nemișcat, incomodând alte persoane. A se ține ~ de cineva a se ține mereu de cineva. /<ucr. lypky

lipcă adv. Mold. alipit (fig.), belea pe capul cuiva: șezi lipcă unde te duci Cr. [Slav. LIPŬKŬ, lipan: planta se întrebuințează pentru cataplasme].

lípcă adv. (d. lipesc; rus. lipkiĭ, lipicĭos). Fam. A te ținea lipcă de cineva, a sta lipcă pe lîngă cineva, a te ținea mereŭ de el (cață, gîrbă, grapă, scaĭ, zgaĭbă) ca să-țĭ dea ceva.

litcă smf, av vz lipcă

litcă adv. Mold. alipit: se ține litcă de... NEGR. [Cf. lipcă].

litcă f. Tr. unealtă de bătut laptele spre a se alege untul. [Origină necunoscută].

lipcă adv.

lipcă s.f. (bot.; reg.) v. Mușcată¹. Mușcată-roșie (v. mușcată¹). Mușcată-rotată (v. mușcată¹). Mușcată-roz (v. mușcată¹). Pelargonie (Pelargonium zonale).

LITCĂ s. v. bătător.

litcă s. v. BĂTĂTOR.