14 definiții pentru liniament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINIAMÉNT, liniamente, s. n. 1. Linie (1), trăsătură. 2. Prima schiță a unei lucrări. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. linéament (după linie).

LINIAMÉNT, liniamente, s. n. 1. Linie (1), trăsătură. 2. Prima schiță a unei lucrări. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. linéament (după linie).

liniament sn [At: DA / V: ~nea~ / P: ~ni-a~ / Pl: ~e / E: fr lineament] (Rar) 1 Linie1 (1). 2 Primă schiță a unei lucrări grafice. 3 Primă variantă a unei opere.

LINIAMÉNT, liniamente, s. n. (Rar) Linie. Un manual care să prezinte pe scurt mișcarea noastră intelectuală în liniamentele ei generale. CARAGIALE, S. U. 81.

LINIAMÉNT s.n. (Rar) 1. Linie. 2. Prima schiță a unei lucrări, primele contururi ale unei opere. [Pron. -ni-a-, pl. -te, -turi. / cf. fr. linéament].

LINIAMÉNT s. n. 1. linie elementară care indică forma generală a unui fapt, a unui obiect. 2. schiță a unei lucrări, primele contururi ale unei opere. (< fr. linéament)

LINIAMÉNT ~e n. rar Ansamblu de linii prin care se schițează ceva. /<fr. linéament

liniament n. 1. linie delicată: liniamentele mâinii; 2. fig. prima schiță a unei opere; 3. pl. trăsurile feței.

liniamént, liniár, V. lineament, linear.

*lineamént și liniamént n., pl. e (lat. lineamentum și liniamentum, d. linea, linie). Trăsătură, linie, schiță orĭ formă a unuĭ lucru: lineamentele generale ale unuĭ plan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

liniamént (-ni-a-) s. n., pl. liniaménte

liniamént s. n. (sil. -ni-a-), pl. liniaménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: liniament
liniament1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: li-ni-a-ment info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liniament
  • liniamentul
  • liniamentu‑
plural
  • liniamente
  • liniamentele
genitiv-dativ singular
  • liniament
  • liniamentului
plural
  • liniamente
  • liniamentelor
vocativ singular
plural
liniament2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liniament
  • liniamentul
  • liniamentu‑
plural
  • liniamenturi
  • liniamenturile
genitiv-dativ singular
  • liniament
  • liniamentului
plural
  • liniamenturi
  • liniamenturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

liniament

  • 1. Linie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: linie trăsătură attach_file un exemplu
    exemple
    • Un manual care să prezinte pe scurt mișcarea noastră intelectuală în liniamentele ei generale. CARAGIALE, S. U. 81.
      surse: DLRLC
  • 2. Prima schiță a unei lucrări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: