opțiuni
  • info

15 definiții pentru liniament

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINIAMENT, liniamente, s. n. 1. Linie (1), trăsătură. 2. Prima schiță a unei lucrări. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. linéament (după linie).

LINIAMENT, liniamente, s. n. 1. Linie (1), trăsătură. 2. Prima schiță a unei lucrări. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. linéament (după linie).

liniament sn [At: DA / V: ~nea~ / P: ~ni-a~ / Pl: ~e / E: fr lineament] (Rar) 1 Linie1 (1). 2 Primă schiță a unei lucrări grafice. 3 Primă variantă a unei opere.

LINIAMENT, liniamente, s. n. (Rar) Linie. Un manual care să prezinte pe scurt mișcarea noastră intelectuală în liniamentele ei generale. CARAGIALE, S. U. 81.

LINIAMENT s.n. (Rar) 1. Linie. 2. Prima schiță a unei lucrări, primele contururi ale unei opere. [Pron. -ni-a-, pl. -te, -turi. / cf. fr. linéament].

LINIAMENT s. n. 1. linie elementară care indică forma generală a unui fapt, a unui obiect. 2. schiță a unei lucrări, primele contururi ale unei opere. (< fr. linéament)

LINIAMENT ~e n. rar Ansamblu de linii prin care se schițează ceva. /<fr. linéament

liniament n. 1. linie delicată: liniamentele mâinii; 2. fig. prima schiță a unei opere; 3. pl. trăsurile feței.

liniamént, liniár, V. lineament, linear.

*lineamént și liniamént n., pl. e (lat. lineamentum și liniamentum, d. linea, linie). Trăsătură, linie, schiță orĭ formă a unuĭ lucru: lineamentele generale ale unuĭ plan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

liniament (desp. -ni-a-) s. n., pl. liniamente

liniament (-ni-a-) s. n., pl. liniamente

liniament s. n. (sil. -ni-a-), pl. liniamente

liniament, -te.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LINIAMENT s. v. linie.

liniament s. v. LINIE.

Intrare: liniament
liniament1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: li-ni-a-ment info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liniament
  • liniamentul
  • liniamentu‑
plural
  • liniamente
  • liniamentele
genitiv-dativ singular
  • liniament
  • liniamentului
plural
  • liniamente
  • liniamentelor
vocativ singular —
plural —
liniament2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liniament
  • liniamentul
  • liniamentu‑
plural
  • liniamenturi
  • liniamenturile
genitiv-dativ singular
  • liniament
  • liniamentului
plural
  • liniamenturi
  • liniamenturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

liniament, liniamentesubstantiv neutru

  • 1. Linie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: linie trăsătură
    • format_quote Un manual care să prezinte pe scurt mișcarea noastră intelectuală în liniamentele ei generale. CARAGIALE, S. U. 81. DLRLC
  • 2. Prima schiță a unei lucrări. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.