14 definiții pentru lin (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lin4, ~ă [At: CORESI, L. 516/21 / Pl: (1-13, 17-28) ~i, ~e, (înv) (13-16) ~uri / E: ml lenus, -a] 1 a (Înv; d. oameni) Echilibrat (3). 2 a (Înv; d. oameni) Calm (6). 3 a (Înv; d. oameni) Blând (2). 4 a (Înv; d. oameni) Reținut. 5 a (D. forme și trăsături ale existenței umane) Care se desfășoară netulburat. 6 a (D. cer, vreme) Senin și fără vânt Si: limpede. 7 a (D. climă) Cu diferențe mici de temperatură Si: blândă, dulce. 8 a (D. ape) Fără valuri Si: limpede. 9 a (D. ape) Care curge încet. 10 a (D. mișcări, deplasări) Care se produce în mod constant și egal Si: mângâios, plutit, treptat, ușor. 11 a (Pop) Care fuge sau se mișcă ușor. 12 a (Rar; d. suprafețe; îoc aspru) Neted. 13 sn (Îvp) Acalmie. 14 sn (Fig) Liniște sufletească Si: pace. 15 sn (Înv) Blândețe. 16 sn (Înv) Delicatețe. 17 a (Înv; îe) A sta întru ~ A se potoli. 18 a (D. surse de lumină) Care luminează încet Si: blând, dulce, liniștit. 19-20 a, av (D. procese, obiecte, gesturi, mișcări) (Care se produce sau se desfășoară) fără salturi și treceri bruște, în ritm moderat Si: domol, liniștit, potolit. 21 a (D. forme de relief, denivelări de pământ) Care are înălțime mică și este ușor de străbătut. 22 a (D. sunete) Lipsit de intensitate Si: blând, domol, încet, potolit. 23 a (D. sunete) Difuz. 24 a (D. sunete) Limpede. 25 a (Poetic; d. lumină) Cu o strălucire domoală, blândă, odihnitoare. 26 a (D. mișcări ale aerului) Care abia se simte Si: blând, domol. 27 a (D. plante) Care se unduiește ușor. 28 a (Rar) Care are un grad scăzut de dificultate Si: simplu, ușor. 29 av Încet. 30 av Pe nesimțite. 31 av Cu grijă. 32 av Cu blândețe.

LIN3, -Ă, lini, -e, adj. 1. Care se mișcă sau se desfășoară în mod egal, fără salturi și treceri bruște (și în ritm moderat); domol, liniștit, potolit. 2. (Despre drumuri, pante etc.) Cu înclinație mică, ușor de urcat sau de străbătut. ♦ (Rar; despre suprafețe) Neted. 3. (Despre sunete) Lipsit de intensitate; blând, potolit. ♦ (Poetic; despre lumină) Cu o strălucire domoală, blândă, odihnitoare. 4. Calm, liniștit. – Lat. lenus, -a (= lenis).

LIN3, -Ă, lini, -e, adj. 1. Care se mișcă sau se desfășoară în mod egal, fără salturi și treceri bruște (și în ritm moderat); domol, liniștit, potolit. 2. (Despre drumuri, pante etc.) Cu înclinație mică, ușor de urcat sau de străbătut. ♦ (Rar; despre suprafețe) Neted. 3. (Despre sunete) Lipsit de intensitate; blând, potolit. ♦ (Poetic; despre lumină) Cu o strălucire domoală, blândă, odihnitoare. 4. Calm, liniștit. – Lat. lenus, -a (= lenis).

LIN3, -Ă, lini, -e, adj. 1. (În opoziție cu repede, impetuos, vijelios) Care se mișcă sau se desfășoară în mod egal, fără salturi și treceri bruște; domol, liniștit, potolit. Cu voi vin florile-n cîmpie Și nopțile cu poezie Și vînturi line, calde ploi Și veselie. COȘBUC, P. I 91. [Cocostîrcul] vine, se înalță, în cercuri line zboară Și răpide ca gîndul la cuibu-i se coboară. ALECSANDRI, O. 173. ◊ (Adverbial) Atunci calul zboară lin ca vîntul. CREANGĂ, P. 197. Iară tei cu umbra lată și cu flori pînă-n pămînt Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vînt. EMINESCU, O. I 154. ♦ (Despre ape) Fără valuri mari, liniștit. Dunărea mi-aduce apă vecinic lină. IOSIF, P. 60. [Rîul] îngheață-n suprafață, dar nu și-n fundu-i lin! MACEDONSKI, O. I 256. Nu curge lină Apa la pîrău? ALECSANDRI, P. I 196. ♦ (Despre pante, drumuri etc.) Cu înclinație mică, ușor de urcat sau de străbătut. Lorena e numai cîmpii dulce-ondulale și dealuri line. SADOVEANU, O. A. II 186. Mergi pe cărare lină. PANN, P. V. I 114. Să venim pe drumuri line. TEODORESCU, P. P. 171. 2. (Despre sunete, în opoziție cu puternic, strident, violent) Lipsit de asprime, blînd, potolit. A vorbit mai departe cu vocea ei lină. GALAN, Z. R. 380. Odaia cea albă, ticnită, Se umple de-o lină cîntare. TOMA, C. V. 118. Mi-e dor de freamăt lin de brazi, De murmur tainic de izvor. IOSIF, P. 64. ◊ (Adverbial) Numai vioarele mai suspinară lin, lin. C. PETRESCU, Î. I 16. Au început șapte tarafuri să cînte lin și dulce. CARAGIALE, O. III 81. Iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate Rînduri, rînduri trece-un framăt, ce le scutură pe toate. EMINESCU, O. I 83. ♦ (Poetic, despre lumină sau surse de lumină) Cu strălucire domoală, blîndă, odihnitoare. Soarele nu ardea, avea o lumină lină de aur, și vîntul abia-abia adia. SADOVEANU, O. V 3. Mă închin la tine, o, dragă, lină stea. ALECSANDRI, P. I 121. 3. (În opoziție cu agitat, tulburat) Calm, liniștit, molcom. În noaptea lină de vară, un susur slab trece prin codrul adormit. SADOVEANU, O. I 284. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape. EMINESCU, O. I 216. Singurul nor care înnegură astă viață lină fu peste doi ani... moartea bunicăi. NEGRUZZI, S. I 110. Viața se trecea lină ca un vis. RUSSO, O. 24. ◊ (Adverbial) Ierburile împrospătate, mirosul... florilor... o făceau să doarmă mult și lin. EMINESCU, N. 11. 4. (Rar; despre suprafețe, în opoziție cu aspru) Neted. Tulpini line de trandafiri sălbateci. CAMILAR, T. 198.

LIN1 ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care se produce fără grabă; încet; domol. 2) (despre drumuri, pante etc.) Care este puțin înclinat; cu înclinație mică; domol. 3) (despre sunete) Care este lipsit de intensitate. /<lat. lenus

lin a. și adv. 1. neturburat: mare lină; 2. încet și fără sgomot: apa curge lin. [Lat. LENIS].

4) lin, -ă adj., pl. f. e (lat. lenis. V. alin). Neturburat, neagitat: mare lină. Încet, puțin aplecat: inclinațiune lină. Adv. Încet, liniștit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lin1 adj. m., pl. lini; f. línă, pl. líne

lin adj. m., pl. lini; f. sg. línă, pl. líne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LIN adj. v. blajin, blând, bun, domol, neted, pașnic, plat.

LIN adj., adv. 1. adj. domol, ușor, (înv.) ușure, (fig.) blând, dulce, molatic. (O pantă ~.) 2. adj. v. domol. 3. adv. v. agale. 4. adj. v. liniștit. 5. adj. v. încet. 6. adj. v. ușor. 7. adv. v. ușor.

lin adj. v. BLAJIN. BLÎND. BUN. DOMOL. NETED. PAȘNIC. PLAT.

LIN adj., adv. 1. adj. domol, ușor, (înv.) ușure, (fig.) blînd, dulce, molatic. (O pantă ~.) 2. adj. domol, încet, lent, liniștit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; mișcări ~.) 3. adv. agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Merge ~.) 4. adj. calm, liniștit, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (Viață ~.) 5. adj. coborît, domol, încet, molcom, potolit, scăzut, scoborît, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbește cu glasul ~.) 6. adj. blînd, calm, domol, liniștit, moderat, molcom, potolit, ușor. (Vînt ~; ploaie ~.) 7. adv. blînd, ușor, (înv. și pop.) molcomiș. (Seara coboară ~.)

Lin ≠ abrupt, iute, priporos, prăpăstios, repede


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lin (línă), adj. – Liniștit, senin, pașnic. Lat. lĕnis (Pușcariu 973; Candrea-Dens., 988; REW 4977; Iordan, Dift., 169; Rosetti, I, 107), poate prin intermediul unei var. populare *lĕnus, cf. it. lene, leno (Battisti, III, 2201), prov. le, sp. len. Der. liniște, s. f. (calm, pace, tăcere), cu suf. sl. -iște (probabil der. cult, nu este cuvînt pur popular); liniști, vb. (a potoli, a calma); liniștitor, adj. (care liniștește); neliniștit, adj. (fără liniște); neliniști, vb. (a îngrijora, a conturba); neliniște, s. f. (îngrijorare, alarmă, lipsă de calm); neliniștitor, adj. (îngrijorător, alarmant).

Intrare: lin (adj.)
lin4 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lin
  • linul
  • linu‑
  • li
  • lina
plural
  • lini
  • linii
  • line
  • linele
genitiv-dativ singular
  • lin
  • linului
  • line
  • linei
plural
  • lini
  • linilor
  • line
  • linelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)