4 definiții pentru limbuțire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIMBUȚI, limbuțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A vorbi prea mult; a flecări, a trăncăni. – Din limbut.

A LIMBUȚI ~esc intranz. înv. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. /Din limbut

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

limbuți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limbuțesc, imperf. 3 sg. limbuțea; conj. prez. 3 sg. și pl. limbuțească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LIMBUȚI vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

Intrare: limbuțire
limbuțire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limbuțire
  • limbuțirea
plural
  • limbuțiri
  • limbuțirile
genitiv-dativ singular
  • limbuțiri
  • limbuțirii
plural
  • limbuțiri
  • limbuțirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

limbuți, limbuțescverb

etimologie:
  • limbut DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.