liliput [At: ARGHEZI, P. T. 160 / E: Liliput] 1 ain Pitic. 2 smi (Liv) Persoană lipsită de orice valoare sau calități.

LILIPUT adj. invar. Mic, pitic, liliputan. Bărci liliput, cu pînza triunghiulară, zăceau dedesubtul falezei de nisipuri. ARGHEZI, P. T. 160.

LILIPUT adj. invar. Pitic, foarte mic, liliputan. [< Lilliput – țară imaginară vizitată de Guliver și unde oamenii erau foarte mici].

LILIPUT adj. inv. pitic, foarte mic; liliputan. (< cf. Lilliput, n. pr., după rus. liliput)

LILIPUT adj. invar. Care are dimensiuni foarte mici; minuscul; miniatural; pitic. /Din Liliput n. pr.

avion-liliput s. n. Avion de mici proporții ◊ „Acum, Rowley lucrează la un alt tip de avion-liliput, cu deosebirea că viitorul aparat va fi... pliabil [...]” I.B. 20 V 85 p. 8. ◊ „Rowley lucrează la un avion liliput pliabil, care va fi purtat într-o mică remorcă a automobilului său.” Săpt. 24 V 85 p. 2 (din avion + liliput, probabil după model străin)

liliput (rar) adj. invar. (dicționare ~)

liliput (rar) adj. invar.

liliput adj. invar.

LILIPUT adj. liliputan, pitic, (înv.) logoș.

liliput adj. invar, (despre ființe, obiecte etc.) liliputan, pitic, <înv.> logoș. Are un cățel liliput. Jocul copilului are piese liliput.

LILIPUT adj. liliputan, pitic, (înv.) logoș.