libov sm [At: PSALT. 235 / V: iubov, liubov, (îvr) labov / A și: libov / Pl: ~i, (îvr, sn) ~uri / E: slv любовь] 1 (Îvp) Sentiment de afecțiune și admirație pentru cineva Si: amor, dragoste, iubire. 2 (Îvp; îlpp) Pentru (sau, îvr, pre) -ul De dragul. 3 (Îal) Din considerație sau devotament pentru cineva. 4 (Reg) Bunăvoință față de cineva Si: afecțiune, înțelegere, prietenie. 5 (Îe) A face ~ A fi amabil. 6 (Reg) Petrecere. 7 (Îrg) Putere de a încânta Si: farmec. 8 (Reg; îe) A fi cu ~ A fi atrăgător. 9 (Rar) Vocație. 10 (Reg; în descântece) Lipici.

‡ LIBOV sbst. Iubire, dragoste; plăcere: cu mare voie și ~ primesc (M.-COST.); au mîncat toți carne pentru ~ul împăratului creștinesc (NEC.) [bg.].

LIBOV s. n. (Învechit și arhaizant) Afecțiune puternică, dragoste, iubire, înflăcărare, pasiune. I-au pîndit femei... ca să-i ademenească... dar s-a dovedit că filozofii au de asemenea și o alcătuire ce nu cunoaște libovul. SADOVEANU, D. P. 110. Acei copaci nalți și mîndri, marturi cu a lor umbrire, De dezmierdări, de voroave, de libov și de iubire. CONACHI, P. 102. ◊ Expr. A fi cu libov = a fi simpatic, plăcut, atrăgător. Înțeleg că ești bărbat cu libov și cu inima ca pînea. SADOVEANU, N. P. 53.

LIBOV s. n. (Înv. și arh.) Dragoste, pasiune. ◊ Expr. A fi cu libov = a fi atrăgător, plăcut. – Slav (v. sl. ljubovi).

líbov n., pl. inuzitat urĭ (vsl. lĭubovĭ, bg. libov. V. ĭubesc). Vechĭ. Iubire. – Și lĭúbov și ĭúbov.

iubov sn vz libov

labov sm vz libov

liubov sms vz libov

lubov sm vz libov

† LIUBOV sbst. Iubire, dragoste [vsl.].

ĭúbov, V. libov.

lĭúbov, V. libov.

LABOV [léibəu], William (n. 1927), lingvist american. Prof. univ. la Pennsylvania. Unul dintre principalii reprezentanți ai sociolingvisticii, domeniu pe care l-a dezvoltat, creând o școală. Contribuții fundamentale privind corelația dintre variațiile lingvistice și factorii sociali („Modele sociolingvistice”, „Stratificarea socială a englezei la New York”).

LIBOV s. v. amabilitate, amor, atenție, curtoazie, dragoste galanterie, gentilețe, iubire, politețe.

libov s.n. I 1 (înv. și reg.; de obicei urmat de determ. în gen.) v. Farmec. Fascinație. Încântare. 2 (înv.) v. Amabilitate. Atenție. Curtoazie. Galanterie. Gentilețe. Politețe. 3 (înv.) v. Afecțiune. Amor. Dragoste. Iubire. 4 (înv.) v. Afabilitate. Afecțiune. Bunăvoință. Cordialitate. Prietenie. II (înv.; urmat de determ. care indică natura, felul, domeniul etc.) v. Aptitudine. Atractie. Dar². Har. Înclinare. Înclinație. Pornire. Predilecție. Predispoziție. Preferință. Pricepere. Talent. Vocație.

libov s. v. AMABILITATE. AMOR. ATENȚIE. CURTOAZIE. DRAGOSTE. GALANTERIE. GENTILEȚE. IUBIRE. POLITEȚE.