13 definiții pentru liberal (s.m.) liberar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIBERÁL, -Ă, liberali, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care aparține liberalismului, privitor la liberalism. ◊ Burghezie liberală = parte a burgheziei adeptă a liberalismului. Partid liberal = partid având doctrina liberalistă. 2. (Înv.) Iubitor de libertate. 3. Înțelegător; generos; care are vederi largi, II. S. m. Adept, membru al unui partid liberal. – Din fr. libéral, lat. liberalis.

liberal [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~ar smf, a / Pl: ~i, ~e / E: lat liberalis, fr libéral, it liberale] 1 a (Înv; d. oameni) Care respinge ideile dogmatice sau preconcepute. 2 a (Înv; d. oameni) Care manifestă spirit de într-ajutorare sau de înțelegere Si: darnic, generos, mobil. 3 a (Îs) Profesiune (sau profesie) ~ă Profesie liberă3 (21). 4 a (În învățământul medieval; îs) Arte ~e Discipline studiate în facultatea de filozofie (facultas artium) grupate în două cicluri: trivium (gramatica, retorica, logica) și quadrivium (aritmetica, geometria, astronomia, muzica) Si: arte libere. 5 a (Pex; d. idei, concepții, opinii etc.) Bazat pe libertate (1). 6 a (Pex; d. idei, concepții, opinii etc.) Care admite libertatea (1). 7-8 smf, a (D. oameni) (Care este) adept al liberalismului (1) și al libertății (1) umane. 9 a (Îs) Burghezie ~ă Parte a burgheziei adeptă a liberalismului (1). 10 a Care favorizează sau respectă libertățile individuale din punct de vedere politic, juridic, economic etc. 11 a Care se sprijină pe principii specifice liberalismului (1). 12 a (Îs) Partid ~ Partid care urmărește aplicarea liberalismului (1) în viața socială. 13-14 sm, a (Adept) al unui partid liberal (12). 15-16 a (D. oameni) Care face parte (dintr-un partid liberal (12) sau) dintr-o administrație liberală (9). 17-18 a (D. organisme ale administrației de stat) (Alcătuit sau) condus de un partid liberal (12). 19 a (D. mijloace de informare) Care propagă idei specifice unui partid liberal (12).

LIBERÁL, -Ă, liberali, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care aparține liberalismului, privitor la liberalism. ◊ Burghezie liberală = parte a burgheziei adeptă a liberalismului. Partid liberal = partid al burgheziei liberale. 2. (Înv.) Iubitor de libertate. 3. Înțelegător; generos; care are idei largi, nepreconcepute. II. S. m. Adept, membru al unui partid liberal. – Din fr. libéral, lat. liberalis.

LIBERÁL, -Ă, liberali, -e, adj. 1. Care aparține liberalismului, care a aderat la liberalism. La 1857, pe cînd se fierbea Unirea în Iași, boierii moldoveni liberali, ca răposatul Costache Hurmuzachi, Kogălniceanu și alții, au găsit cu cale să cheme la adunare și cîțiva țărani fruntași. CREANGĂ, A. 161. Împăratul era supărat căci [Kiseleff] dezvoltase în principate oarecare idei prea liberale. BOLINTINEANU, O. 254. ◊ Burghezie liberală = parte a burgheziei adeptă a liberalismului. Partid liberal = partid al burgheziei liberale. Vinovații din fruntea partidului liberal... cu voință au ridicat armele împotriva națiunii, dar... într-o zi apropiată vor plăti, cu vîrf și îndesat și cu sîngele lor netrebnic, crima săvîrșită. LIT. ANTIMONARHICĂ 159. ♦ (Substantivat) Adept, membru al unui partid liberal. K. Marx scria cu adîncă ironie că «apărătorii civilizației» – puterile apusene de la care așteptau liberalii rezolvarea problemei Unirii, manifestau în fond o rușinoasă indiferență față de soarta poporului romîn. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2878. Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca cristalul? Nici visezi că înainte-ți stă un stîlp de cafenele, Ce își rîde de-aste vorbe îngînîndu-le pe ele. EMINESCU, O. I 150. 2. (Învechit) Iubitor de libertate. Era un timp cînd un domn regulamentar striga unui poet liberal, cu ocaziunea poeziei lui Domnul Tudor: «Nu scriți poezie despre Tudor...». BOLLIAC, O. 61. ♦ Înțelegător, generos, darnic. Nu pot face altfel decît a aștepta... ca... un alt minister să se arate mai liberal pentru o publicațiune științifică. ODOBESCU, S. III 634.

LIBERÁL, -Ă adj. 1. Care aparține liberalismului. 2. Iubitor de libertate. 3. Înțelegător, îngăduitor. // s.m. Adept, membru al unui partid liberal. [Cf. fr. libéral, lat. liberalis].

LIBERÁL, -Ă I. adj. 1. care aparține liberalismului. ♦ partid ~ = partid de orientare liberalistă. 2. iubitor de libertate. 3. înțelegător, cu vederi largi, tolerant. II. s. m. membru al unui partid liberal. (< fr. libéral, lat. liberalis)

liberál s. m. (pol.) Persoană care este înscrisă în partidul liberal sau are idei liberale ◊ „Liderul liberal se simte trădat și cere explicații.” ◊ „22” 6/91 p. 3 (din fr. libéral; DEX, DN3; cuvântul este mai vechi în limbă)

LIBERÁL2 ~i m. Adept al liberalismului. /<fr. libéral, lat. liberalis

liberal a. 1. care dă bucuros; om liberal; 2. demn de un om liber: educațiune, carieră liberală; arte liberale, cele privitoare la cultura spiritului (învățământul, dreptul, medicina), în opozițiune cu artele mecanice; 3. favorabil libertății civile și politice: idei liberale. ║ m. cel ce profesează sau afectează idei liberale.

*liberál, -ă adj. (lat. liberalis). Demn de un om liber, de familie (nu rob): arte liberale (ca pictura, sculptura, muzica, în opoz. cu artele mecanice), profesiune liberală, educațiune liberală. Generos, nobil, darnic: om, caracter liberal. Favorabil libertățiĭ politice, civile ș. a., sentimente liberale. Subst. Care profesează orĭ afectează ideĭ liberale (V. colectivist): Aŭ de patrie, virtute nu vorbește liberalu, de aĭ crede că viĭața ĭ-e curată ca cristalu? (Em.). Adj. Al liberalilor: partid, club, ziar, deputat liberal. Adv. În mod liberal saŭ generos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

liberál adj. m., s. m., pl. liberáli; adj. f., s. f. liberálă, pl. liberále

liberál adj. m., s. m., pl. liberáli; f. sg. liberálă, pl. liberále

Intrare: liberal (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liberal
  • liberalul
  • liberalu‑
plural
  • liberali
  • liberalii
genitiv-dativ singular
  • liberal
  • liberalului
plural
  • liberali
  • liberalilor
vocativ singular
  • liberalule
  • liberale
plural
  • liberalilor
liberar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

liberal, -ă (persoană) liberală liberar

  • 1. Adept, membru al unui partid liberal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • K. Marx scria cu adîncă ironie că «apărătorii civilizației» – puterile apusene de la care așteptau liberalii rezolvarea problemei Unirii, manifestau în fond o rușinoasă indiferență față de soarta poporului romîn. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2878.
      surse: DLRLC
    • Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca cristalul? Nici visezi că înainte-ți stă un stîlp de cafenele, Ce își rîde de-aste vorbe îngînîndu-le pe ele. EMINESCU, O. I 150.
      surse: DLRLC

etimologie: