LEȘIETIC, -Ă, leșietici, -ce, adj. Cu gust sau cu miros (neplăcut) de leșie, ca leșia; leșios. ♦ Fig. Cenușiu, întunecat, mohorât. Cer leșietic. [Pr.: -și-e-. – Var.: leșiatic, -ă, adj.] – Leșie + suf. -etic.

leșietic, ~ă a [At: FĂTU, D. 104/23 / V: ~iat~ / P: ~și-e / E: leșie + -etic] 1 Cu gust și miros neplăcut de leșie (2) Si: leșios (1), sălciu. 2 (Fig) Mohorât.

LEȘIETIC, -Ă, leșietici, -ce, adj. Cu gust sau cu miros (neplăcut) de leșie, ca leșia; leșios. V. sălciu. ♦ Fig. Cenușiu, întunecat, mohorât. Cer leșietic. [Pr.: -și-e-. – Var.: leșiatic, -ă, adj.] – Leșie + suf. -etic.

LEȘIETIC, -Ă, leșietici, -e, adj. (Mai ales despre lichide) Ca leșia, cu gust sau miros de leșie; sălciu. Apă leșietică. ▭ Cu puteri regăsite își stăpîni tusea ce-i umflase pieptul. Gustul leșietic care i se urcă pe gît deveni amărui, greoi, ca după băutură. MIHALE, O. 190. ♦ Cenușiu, mohorît. Era o dimineață leșietică și vîntul zvonea în grădină cu înmlădieri jalnice, împroșcînd stropi în geam. SADOVEANU, N. F. 70. Asfințitul cădea grăbit dintr-un cer fără soare, leșietic și înghețat. C. PETRESCU, S. 200.

LEȘIETIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are gust sau miros de leșie. 2) Care este de culoarea leșiei; cenușiu. [Sil. -și-e-] /leșie + suf. ~etic

leșiétic, -ă adj. (îld. leșiatic, d. leșie, pin aluz. la coloarea uneĭ zile posomorîte, uneĭ luminĭ slabe). Est. Palid, cenușiŭ, șters, soarele se arătă puțin străpungînd o zi leșietică (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194).

leșiatic, ~ă a vz leșietic

leșietic (desp. -și-e-) adj. m., pl. leșietici; f. leșietică, pl. leșietice

leșietic (-și-e-) adj. m., pl. leșietici; f. leșietică, pl. leșietice

leșietic adj. m. (sil. -și-e-), pl. leșietici; f. sg. leșietică, pl. leșietice

LEȘIETIC adj. v. fad.

LEȘIETIC adj. fad, leșios, sălciu, searbăd, (înv.) sălcios, sălcos. (Gust ~.)