LEȘIETIC, -Ă, leșietici, -e, adj. (Mai ales despre lichide) Ca leșia, cu gust sau miros de leșie; sălciu. Apă leșietică. ▭ Cu puteri regăsite își stăpîni tusea ce-i umflase pieptul. Gustul leșietic care i se urcă pe gît deveni amărui, greoi, ca după băutură. MIHALE, O. 190. ♦ Cenușiu, mohorît. Era o dimineață leșietică și vîntul zvonea în grădină cu înmlădieri jalnice, împroșcînd stropi în geam. SADOVEANU, N. F. 70. Asfințitul cădea grăbit dintr-un cer fără soare, leșietic și înghețat. C. PETRESCU, S. 200.