LEVĂNȚICĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, folosită în medicină și în industria parfumurilor; lavandă (Lavandula angustifolia). [Var.: levențică, livănțică s. f.] – Levantă (înv. „levănțică” < ngr.) + suf. -ică.

levănțică sfs [At: BARONZI, L. 136 / V: ~ven~, liv~, (rar) lavan~, ~țuică / E: levantă + -ică] 1 (Șîc ~-de-grădină) Subarbust aromatic din familia labiatelor, cu tulpina ramificată, cu frunze lineare și cu flori mici albastre-violete, cu miros plăcut, caracteristic, dispuse în lungi spice terminale Si: (pop) aspic, lavandă (2), (reg) revent, (îrg) spichinat, (rar) spichinel, (înv) șpic (Lavandula angustifolia). 2 (Prc) Flori de levănțică (1) folosite împotriva moliilor, în industria parfumurilor, în medicină și în farmacie. 3 (Rar) Lavandă (1). 4 (Rar) Infuzie din flori de levănțică (1). 5 (Îvr) Lavandă (1).

LEVĂNȚICĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, întrebuințată în medicină și în industria parfumurilor; lavandă (Lavandula angustifolia). [Var.: levențică, livănțică s. f.] – Levantă (înv. „levănțică” < ngr.) + suf. -ică.

LEVĂNȚICĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare întrebuințate în medicină, în farmacie și la fabricarea parfumurilor (Lavandula officinalis). Totul mirosea a levănțică. CAMILAR, N. II 175. Venea dintr-acolo o răcoare ușoară cu miros de levănțică. SADOVEANU, Z. C. 296. – Variante: levențică, livănțică (ARGHEZI, P. T. 145) s. f.

LEVĂNȚICĂ f. Plantă erbacee cu flori albastre, plăcut mirositoare, folosită în medicină și în industria parfumurilor. [G.-D. levănțicii] /levantă + suf. ~ică

alivențică sf vz levănțică

lavanțică sf vz levănțică

levănțuică sf vz levănțică

levențică sf vz levănțică

livănțică sf vz levănțică

LEVANT, LIVANT sm., LEVENȚICĂ, LIVĂNȚICĂ sf. 🌿 Mic arbust, originar din sudul Europei, cu flori albastre plăcut mirositoare, întrebuințată în medicină ca stimulante și tonice (Lavandula vera) (🖼 2874): plină de mirezme de flori de teiu, de sulfină și de levănțică (BR.-VN.) [ngr. λεβάντα].

levant (levențică) n. plantă aromatică din fam. labiatelor cu flori albastre, întrebuințată în medicină (Lavandula vera). [Gr. mod.].

levențică f. V. levant.

livănțică f. V. levențică: apă de livănțică.

levántă f., pl. e (ngr. levánta, bg. levanta, parfum lichid, lavanda, lavandă; turc. lavanda, ngr. lavantis, -idos, lavandă, d. it. lavanda, care vinde, d. lavare, a spăla, fiind-că floarea de „lavandulă” se întrebuințează la parfumat apa de toaletă). Sud. O plantă labiată cu florĭ albastre (lavándula [vera și officinalis]). Parfum făcut din florile acesteĭ plante. – Și levant, livant (est) m. ca plantă și n. ca parfum. Și livănțică, levențică (sud), pl. ele; și levănțuĭcă (Br.-Voin.), pl. ĭ.

levănțúĭcă, V. levantă.

levențícă, V. levantă.

livánt, livănțică, V. levantă.

levănțică s. f., g.-d. art. levănțicii

levănțică s. f., g.-d. art. levănțicii

levănțică s. f., g.-d. art. levănțicii

levănțică

levănțică sg.

LEVĂNȚÍCĂ (< levantă, înv., „id”) s. f. Plantă perenă, spontană sau cultivată, din familia labiatelor, cu tulpini ramificate în tufă, înaltă de 30-70 cm, frunze mici, înguste și flori albastre parfumate, grupate în inflorescențe (Lavandula angustifolia). Florile sunt folosite în parfumerie, la extragerea unui ulei eteric și în farmacie, ca sedativ.

LAVANDULA L., LEVĂNȚICĂ, fam. Labiatae. Gen originar din India, Insulele Canare, regiuni mediteraneene, arbuști, semiarbuști sau erbacee, bienale. Flori (corolă bilobată, violetă, albastră, lobul superior cu 2 crestături, cel inferior cu 3 crestături, stamine libere, caliciul Cilindric 5-dințăt, cu 13-15 nervuri, albastru, păros) plăcut mirositoare, dispuse 2-10 în verticile reunite într-o inflorescență spiciformă, lungă pînă la 10 cm, fără peduncul. Frunze opuse, foarte înguste, cu margini revolute, nedivizate sau divizate.

LEVĂNȚICĂ s. (BOT.) 1. (Lavandula angustifolia) lavandă, (înv. și reg.) spichinat, (înv.) șpic. 2. (Lavandula officinalis) (rar) levant, (reg.) aspic, spichinat.

levănțică s.f. (bot.) 1 Lavandula angustifolia; lavandă, <pop.> aspic¹, <înv. și reg.> moțul-curcanului (v. moț¹), spichinat, spichinel, <reg.> lemnul-Domnului (v. lemn), livan, revent, <înv.> șpic. 2 Lavandula officinalis; <rar> levant¹, <reg.> spichinat.

LEVĂNȚICĂ s. (BOT.) 1. (Lavandula angustifolia) lavandă, (înv. și reg.) spichinat, (înv.) șpic. 2. (Lavandula officinalis) (rar) levant, (reg.) aspic, spichinat.