32 de definiții pentru leuștean

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEUȘTEAN s. m. Plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt folosite drept condiment (Levisticum officinale). [Pr.: le-uș-] – Et. nec.

leuștean sm [At: ANON. CAR. / P: le-uș~ / V: (îrg) ~d, (reg) leau~, lehu~, leoș~, leoșteand, leust~, ~ten, ~șțe~, lioș~, liu~, lustereag, luștre~, luștreang, roștean, (îvr) lău~, leușten / Pl: (rar) ~eni, (îvr, sn) ~uri / E: nct] 1 Plantă erbacee aromată, perenă, din familia umbeliferelor, cu tulpina înaltă și ramificată, cu flori galbene-verzui dispuse în umbele, cu semințe mici, ovale, cafenii, care este cultivată pentru frunzele ei late, lucioase, de culoare verde-intens, folosite drept condiment și pentru rădăcina pivotantă, folosită în medicina populară Si: buruiană-de-lingoare (Levisticum officinale). 2 (Prc) Frunze de leuștean (1). 3 Rădăcină de leuștean. 4 (Bot; reg; îc) ~-sălbatic (sau -de-bahnă) Limba-șarpelui (Peucedanum latifolium). 5 (Bot; reg; îc) ~ul-broaștei Boglar (Ranunculus sceleratus). 6 (Bot; reg; îac) Bulbuc (Trollius europaeus). 7 (Bot; reg; îc) ~-broștesc Piciorul-cocoșului (Ranunculus acris). 8 (Bot; reg; îc) ~ul-muntelui Turiță (Agrimonia eupatoria). 8[1] (Bot; înv; șîc ~-de-pădure) Lemn-câinesc (Ligustrum vulgare).

  1. Numerotare incorectă a sensurilor: «8» după «8» — LauraGellner

LEUȘTEAN s. m. Plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt întrebuințate drept condiment (Levisticum officinale). [Pr.: le-uș-] – Et. nec.

LEUȘTEAN s. m. Plantă erbacee aromată din familia umbeliferelor, cultivată prin grădini și întrebuințată drept condiment (Levisticum officinale). Frunză verde leuștean, Și un fir de măghiran. BIBICESCU, P. P. 189. – Pronunțat: le-u-.

LEUȘTEAN m. Plantă erbacee cu miros pătrunzător, ale cărei frunze sunt folosite drept condiment. [Sil. le-uș-] /Orig. nec.

leuștean m. plantă aromatică cu florile galbene, bună împotriva tusei la vite: din rădăcina-i se stoarce un suc cu care se freacă cel bolnav de lângoare, iar din frunza de leuștean se face ceaiu de băut (Levisticum). [Ung. LESTYÁN].

leușteán m., pl. enĭ (ung. lestyán, indirect d. lat. levisticum îld. ligústicum adică „din Liguria”; vgr. ligystikón; it. levístico, fr. livèche). O plantă umbeliferă aromatică ale căreĭ grăunțe aŭ proprietățĭ stimulante (levisticum [officinále și ligústicum]). Frunzele luĭ se întrebuințează în bucătărie, ĭar rădăcina în medicină. – Și leo-.

leoșteand[1] sm vz leuștean modificată

  1. În original, incorect: leoștreand; o confirmă forma var. așa cum este tipărită în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

leuștean (desp. le-uș-) s. m.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEUȘTEAN s. (BOT.; Levisticum officinale) (reg.) luștereag, buruiana-lingorii.

LEUȘTEAN s. (BOT.; Levisticum officinale) (reg.) luștereag, buruiana-lingorii.

leuștean-broștesc s. v. PICIORUL-COCOȘULUI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

leuștean (-eni), s. m. – Plantă umbeliferă, Levisticum officinale. Origine îndoielnică. Provine fără îndoială din lat. ligusticum, poate prin intermediul mag. léstván, léstyán (Cihac, II, 511; Scriban; Gáldi, Dict., 179); dar fonetismul nu e clar. Poate a influențat în rom. prezența ngr. λιγοστεύω.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEUȘTEAN, Elena (n. 1935, sat Stupini, jud. Brașov), gimnastă română. Componentă a echipei care a cucerit medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Melbourne (1956), deschizând calea performanțelor pentru gimnastica românească.

LEUȘTEÁN s. m. Plantă legumicolă perenă, aromată, cu miros caracteristic, din familia umbeliferelor, originară din regiunea mediteraneană, înaltă de 1 m, cu frunze mari, alungite, verzi-brumării, rezistente la temperaturi scăzute (Levisticum officinale). Frunzele și semințele au un conținut bogat în uleiuri eterice; se folosește în alimentație. În medicină este utilizat intern în tratarea hipertensiunii, anorexiei, bronșitei, constipației etc.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

leuștean s. m. sg. (intl.) om naiv și credul, victimă ușor de păcălit.

Intrare: leuștean
  • silabație: le-uș-tean info
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leuștean
  • leușteanul
  • leușteanu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • leuștean
  • leușteanului
plural
vocativ singular
plural
lăuștean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
roștean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leauștean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lehuștean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leoștean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leoșteand
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leustean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leusten
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leușteand
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leușten
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leușțean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lioștean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
liuștean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

leușteansubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt folosite drept condiment (Levisticum officinale). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Frunză verde leuștean, Și un fir de măghiran. BIBICESCU, P. P. 189. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.