leuștean sm [At: ANON. CAR. / P: le-uș~ / V: (îrg) ~d, (reg) leau~, lehu~, leoș~, leoșteand, leust~, ~ten, ~șțe~, lioș~, liu~, lustereag, luștre~, luștreang, roștean, (îvr) lău~, leușten / Pl: (rar) ~eni, (îvr, sn) ~uri / E: nct] 1 Plantă erbacee aromată, perenă, din familia umbeliferelor, cu tulpina înaltă și ramificată, cu flori galbene-verzui dispuse în umbele, cu semințe mici, ovale, cafenii, care este cultivată pentru frunzele ei late, lucioase, de culoare verde-intens, folosite drept condiment și pentru rădăcina pivotantă, folosită în medicina populară Si: buruiană-de-lingoare (Levisticum officinale). 2 (Prc) Frunze de leuștean (1). 3 Rădăcină de leuștean. 4 (Bot; reg; îc) ~-sălbatic (sau -de-bahnă) Limba-șarpelui (Peucedanum latifolium). 5 (Bot; reg; îc) ~ul-broaștei Boglar (Ranunculus sceleratus). 6 (Bot; reg; îac) Bulbuc (Trollius europaeus). 7 (Bot; reg; îc) ~-broștesc Piciorul-cocoșului (Ranunculus acris). 8 (Bot; reg; îc) ~ul-muntelui Turiță (Agrimonia eupatoria). 8^[1] (Bot; înv; șîc ~-de-pădure) Lemn-câinesc (Ligustrum vulgare).