12 definiții pentru lepros (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEPRÓS, -OÁSĂ, leproși, -oase, adj., s. m. și f. (Om) bolnav de lepră. – Din fr. lépreux.

LEPRÓS, -OÁSĂ, leproși, -oase, adj., s. m. și f. (Om) bolnav de lepră. – Din fr. lépreux.

lepros, ~oa [At: BIBLIA (1688), 2702/5 / Pl: ~oși, ~oase / E: fr lépreux, lat leprosus] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de lepră (1). 3 smf (Fig) Persoană respinsă de societate. 4 a (D. părți ale corpului) Afectat de lepră (1). 5 a Care aparține leprei (1). 6 a Privitor la lepră (1). 7 a Provocat de lepră (1). 8 a (Îs) Boală ~oasă Lepră (1). 9 a (Fig; d. construcții sau părți ale acestora) În stare de degradare superficială Si: cojit, crăpat, leprotic, scorojit. 10 a (Spc; d. forme de relief) Lipsit de vegetație Si: golaș. 11 a (Fig) Nociv.

LEPRÓS, -OÁSĂ, leproși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de lepră. Nu mai avea cu cine să se sfătuiască. Era pentru lumea din juru-i un lepros. PAS, Z. II 142. ◊ Fig. Traseră la un han urît, alcătuit dintr-o casă leproasă și dintr-o șandrama lăsată pe o coastă. SADOVEANU, O. VII 78. Se opri mai întîi să jelească un plop cu scoarța leproasă și vîrful carbonizat. C. PETRESCU, R. DR. 355. Spre stînga, muntele lepros creștea într-o cupolă uriașă, înaltă, de parc-amețeai uitîndu-te. VLAHUȚĂ, O. A. 279.

LEPRÓS, -OÁSĂ adj., s.m. și f. (Bolnav) de lepră. [< fr. lépreux].

LEPRÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (bolnav) de lepră. (< fr. lépreux)

LEPRÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are lepră; care este bolnav de lepră. [Sil. le-pros] /lepră + suf. ~os

leprós, -oásă adj. și s. (d. lepră; lat. leprosus). Bolnav de lepră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

leprós (le-pros) adj. m., s. m., pl. lepróși; adj. f., s. f. leproásă, pl. leproáse

leprós adj. m., s. m. (sil. -pros), pl. lepróși; f. sg. leproásă, pl. leproáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEPRÓS adj., s. (MED.) (rar) leprotic, (înv.) gubav, mișel, pricăjit. (Om ~.)

LEPROS adj., s. (MED.) (rar) leprotic, (înv.) gubav, mișel, pricăjit. (Om ~.)

Intrare: lepros (adj.)
lepros1 (adj.) adjectiv
  • silabație: le-pros info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lepros
  • leprosul
  • leprosu‑
  • leproa
  • leproasa
plural
  • leproși
  • leproșii
  • leproase
  • leproasele
genitiv-dativ singular
  • lepros
  • leprosului
  • leproase
  • leproasei
plural
  • leproși
  • leproșilor
  • leproase
  • leproaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lepros, -oasă leproasă

  • 1. (Om) bolnav de lepră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 4 exemple
    exemple
    • Nu mai avea cu cine să se sfătuiască. Era pentru lumea din juru-i un lepros. PAS, Z. II 142.
      surse: DLRLC
    • figurat Traseră la un han urît, alcătuit dintr-o casă leproasă și dintr-o șandrama lăsată pe o coastă. SADOVEANU, O. VII 78.
      surse: DLRLC
    • figurat Se opri mai întîi să jelească un plop cu scoarța leproasă și vîrful carbonizat. C. PETRESCU, R. DR. 355.
      surse: DLRLC
    • figurat Spre stînga, muntele lepros creștea într-o cupolă uriașă, înaltă, de parc-amețeai uitîndu-te. VLAHUȚĂ, O. A. 279.
      surse: DLRLC

etimologie: