LEPROS, -OASĂ, leproși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de lepră. Nu mai avea cu cine să se sfătuiască. Era pentru lumea din juru-i un lepros. PAS, Z. II 142. ◊ Fig. Traseră la un han urît, alcătuit dintr-o casă leproasă și dintr-o șandrama lăsată pe o coastă. SADOVEANU, O. VII 78. Se opri mai întîi să jelească un plop cu scoarța leproasă și vîrful carbonizat. C. PETRESCU, R. DR. 355. Spre stînga, muntele lepros creștea într-o cupolă uriașă, înaltă, de parc-amețeai uitîndu-te. VLAHUȚĂ, O. A. 279.