lemnar [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 361 / Pl: ~i, ~e / E: lemn + -ar] 1 sm Meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului (7) Si: dulgher, tâmplar, (reg) bărdaș, stoler. 2 sm Lucrător care taie lemne (7) în pădure Si: pădurar. 3 sm (Îdt) Negustor de lemne pentru foc. 4 sn Butuc cu care se taie sau se despică lemnele pentru foc Si: tăietor, trunchi, (reg) tăiuș. 5 sn Loc din curtea țărănească unde se taie lemnele de foc. 6 sn (Reg) Magazin unde se țin lemnele (7). 7 sn Daltă cu care se scobește în lemn. 8 sm (Ent; Mun; Trs) Ploșniță (Pentaloma beccarum).

LEMNAR, (1) lemnari, s. m. (2, 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lemn. – Lemn + suf. -ar.

LEMNAR², lemnare, s. n. 1. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi crăpate; loc din ogradă unde se taie lemnele. Toporu-mplîntat în lemnar. ȘEZ. VIII 96. 2. Daltă cu care se scobește în lemn.

lemnar¹ (butuc; daltă) s. n., pl. lemnare

lemnar² (butuc, daltă) s. n., pl. lemnare

lemnar (butuc, daltă) s. n., pl. lemnare

LEMNAR s. v. butuc, tăietor, trunchi.

lemnar s.m., s.n. I s.m. dulgher, <înv. și reg.> meșter de lemn, teslar, <reg.> bărdaș, cioplitor, mauăr, țimărman, <înv.> cioplaș, scobitor. Lemnarul face lemnăria unei case. II s.m. (entom.; reg.) 1 v. Păduche-de-câmp. Ploșniță-de-câmp (Palomena prasina). 2 v. Păduche-de-lemn. Ploșniță. Ploșniță-de-casă (Cimex columbarius, Cimex lectularius, Cimex prasinus, Euryderma omata, Eurygaster maura). III s.n. (reg.) v. Butuc. Tăietor. Trunchi.

lemnar s. v. BUTUC. TĂIETOR. TRUNCHI.