13 definiții pentru leghe legă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÉGHE, leghe, s. f. Unitate de măsură pentru distanțele terestre sau maritime, variind între 4 și 5,5 km. – Din it. lega.

LÉGHE, leghe, s. f. Unitate de măsură pentru distanțele terestre sau maritime, variind între 4 și 5,5 km. – Din it. lega.

leghe sf [At: GHEOGRAFIE, 112/5 / V: (înv) le / Pl: ~, (înv) leghi, (îvr) ~ge / E: it lega] 1 Unitate de măsură pentru distanțe terestre sau maritime, variind între 3 și 7,5 km. 2 (Îs) ~ (terestră) comună Unitate de măsură pentru distanțe de uscat, egală cu 4, 444 km. 3 (Îs) ~ marină Unitate de măsură pentru distanțe de apă, egală cu 5, 555 km. 4 (Îs) ~ geografică Unitate de măsură pentru distanțe egală cu 7,408 km. 5 (Îs) ~ pătrată Unitate de măsură pentru suprafețe egală cu aproximativ 197 m2.

LÉGHE, leghe, s. f. Unitate de măsură folosită în trecut, mai ales în țările din apusul Europei, pentru distanțele terestre sau maritime și variind ca lungime, de la o țară la alta, între 3000 și 7500 de metri.

LÉGHE s.f. Veche măsură pentru distanță, folosită în apusul Europei, variind ca lungime între 3000 și 7500 m. [Pl. invar. / < it. lega].

LÉGHE s. f. unitate de măsură pentru distanțe, anterioară sistemului metric, între 4 și 5,5 km. (< it. lega)

LÉGHE ~ f. Unitate de măsură a distanțelor, folosită în unele țări din Europa Occidentală, care variază între 3000 și 7500 m. /<it. lega

leghe f. veche măsură itinerară franceză în valoare de 4 kilometri. [Formațiune literară după it. lega].

*léghe f., pl. leghĭ (it. lega, fr. lieue, d. lat. leuca și leuga, cuv. galic). O veche măsură itinerară franceză de lungime variabilă: leghea chilometrică (4 chilometri), leghea comună (25 într’un grad, adică 4,444 de metri și jumătate), leghea marină (20 într’un grad, adică 5,555 de metri și jumătate).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

léghe s. f., g.-d. art. léghei; pl. léghe

léghe s f., g.-d. art. léghei; pl. léghe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

léghe (léghe), s. f. – Măsură de lungime. It. lega (DAR); este un sing. refăcut după pl. leghe.

Intrare: leghe
leghe1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leghe
  • leghea
plural
  • leghe
  • leghele
genitiv-dativ singular
  • leghe
  • leghei
plural
  • leghe
  • leghelor
vocativ singular
plural
leghe2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leghe
  • leghea
plural
  • leghi
  • leghile
genitiv-dativ singular
  • leghi
  • leghii
plural
  • leghi
  • leghilor
vocativ singular
plural
legă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

leghe legă

  • 1. Unitate de măsură pentru distanțele terestre sau maritime, variind între 4 și 5,5 km.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • diferențiere Unitate de măsură folosită în trecut, mai ales în țările din apusul Europei, pentru distanțele terestre sau maritime și variind ca lungime, de la o țară la alta, între 3000 și 7500 de metri.
    surse: DLRLC DN

etimologie: