LABRADOR² s. n. Mineral din grupul feldspaților, cu reflexe albăstrui și verzui, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din fr. labrador.

labrador¹ sns [At: LTR² / E: fr labrador] Mineral din grupul feldspaților, cu reflexe albăstrui și verzi, folosit ca piatră semiprețioasă.

LABRADOR s. n. Mineral din grupul feldspaților, cu reflexe albăstrui și verzui, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din fr. labrador.

LABRADOR s.n. Mineral din grupul feldspaților plagioclazi, folosit ca piatră semiprețioasă. [< fr. labrador].

LABRADOR¹ s. n. feldspat plagioclaz în unele roci, ca dioritul, piatră semiprețioasă. (< fr. labrador)

LABRADOR n. Mineral de culoare albăstruie sau verzuie folosit ca piatră semiprețioasă. /<fr. labrador

labrador² (mineral) (desp. la-bra-) s. n.

labrador² (mineral) (la-bra-) s. n.

labrador s. n. (sil. -bra-), pl. labradori

LABRADÓR (< fr. {i}; {s} n. pr. Labrador) s. n. 1. Mineral din grupa feldspaților, subgrupa plagioclazilor care conține între 50 și 70% anortit; are luciul sticlos, sidefiu, cu reflexe albăstrui și alcătuiește rocile labradolit, gabbro etc., fiind folosit ca piatră semiprețioasă. 2. Rasă de câine prepelicar, de talia mare (60 cm), negru sau roșcat, folosit de poliție pentru detectarea drogurilor; dresat, este un excelent câine însoțitor pentru orbi.