LABRADÓR (< fr. {i}; {s} n. pr. Labrador) s. n. 1. Mineral din grupa feldspaților, subgrupa plagioclazilor care conține între 50 și 70% anortit; are luciul sticlos, sidefiu, cu reflexe albăstrui și alcătuiește rocile labradolit, gabbro etc., fiind folosit ca piatră semiprețioasă. 2. Rasă de câine prepelicar, de talia mare (60 cm), negru sau roșcat, folosit de poliție pentru detectarea drogurilor; dresat, este un excelent câine însoțitor pentru orbi.