15 definiții pentru lăut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ut1 sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) lăiat / P: lă-ut / Pl: ~uri / E: la] 1 (Pop) Spălare a părului Si: lăutoare (3), lăutură (1). 2 (Pgn) Spălat.

ut2, ~ă a [At: BUDAI- DELEANU, LEX. / V (reg) lăiat, ~uat / Pl: ~uți, ~e / E: la cf lat lautus] 1 (Pop) Care are părul spălat. 2 (Trs; d. păr) Întins. 3 (Trs; d. haine) Curățat. 4 (D. oameni) Îmbrăcat în haine curate.

LĂÚT s. n. (Pop.) Acțiunea de a (se) la3; spălat (pe cap); lăutoare. – V. la3.

LĂÚT s. n. (Pop.) Acțiunea de a (se) la3; spălat (pe cap); lăutoare. – V. la3.

LĂÚT s. n. Acțiunea de a la; spălat. Știa și de necazurile lui cu lăutul în fiece sîmbătă. CAMIL PETRESCU, O. II 201.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂÚT s. v. spălare, spălat.

lăut a. spălat la cap: copii lăuți frumos CR. [Lat. LAUTUS]. ║ n. spălare: lăutul în ajunul lui Sân-Toader.

lăút, -ă adj. (d. laŭ). Spălat cu apă caldă pe cap. S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a la obișnuit: lăutu copiilor.

laŭ, lăút, a v. tr. (lat. lăvare și lávere, láutum, a spăla, it. lavare, fr. laver, pv. sp. pg. lavar.Laŭ, laĭ, lă; să laŭ, să laĭ, să laĭe; lînd). Spăl pe cap cu apă caldă (cum se obișnuĭește Sîmbăta seara): a la copiiĭ. V. refl. Îmĭ spăl capu cu apă caldă. – În vest a lăĭa, ind. prez. laĭ, laĭ, laĭe, lăĭem, lăĭațĭ, laĭe, part. lăĭat.

lăút, -ă, lăuți, -te, adj. – (reg.) Spălat: „Când i lăut și-nștimbat” (Memoria, 2001: 97). – Din la „a (se) spăla” (Scriban, DEX, MDA); lat. lautus (Șăineanu).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lăút, -ă, adj. – Spălat: „Când i lăut și-nștimbat” (Memoria 2001: 97). – Din la „a (se) spăla”, cf. lat. lautus.

Intrare: lăut
lăut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ut
  • utul
  • utu‑
  • u
  • uta
plural
  • uți
  • uții
  • ute
  • utele
genitiv-dativ singular
  • ut
  • utului
  • ute
  • utei
plural
  • uți
  • uților
  • ute
  • utelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)