10 definiții pentru lăstărel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂSTĂRÉL, lăstărei, s. m. (Pop.) Lăstăraș. [Pl. și: (n.) lăstărele] – Lăstar + suf. -el.

lăstărel sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ei, (pop, sn) ~e / E: lăstar1 + -el] 1-8 (Șhp) Lăstăraș (1-8).

LĂSTĂRÉL, lăstărei, s. m. Lăstăraș. [Pl. și: (n.) lăstărele] – Lăstar + suf. -el.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăstărél (pop.) s. m., pl. lăstăréi, art. lăstăréii

lăstărél s. m., pl. lăstăréi, art. lăstăréii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂSTĂREL s. (BOT.) lăstăraș, lăstărică.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

lăstărel, lăstărei s. m. (prst.) băiețandru lipsit de experiență sexuală.

a ajunge lăstărel expr. (prst.- d. un tânăr neinițiat) a reuși primul act sexual

a veni lăstărel expr. (prst.d. un tânăr neinițiat) a reuși primul act sexual.

Intrare: lăstărel
lăstărel1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăstărel
  • lăstărelul
  • lăstărelu‑
plural
  • lăstărei
  • lăstăreii
genitiv-dativ singular
  • lăstărel
  • lăstărelului
plural
  • lăstărei
  • lăstăreilor
vocativ singular
plural
lăstărel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăstărel
  • lăstărelul
  • lăstărelu‑
plural
  • lăstărele
  • lăstărelele
genitiv-dativ singular
  • lăstărel
  • lăstărelului
plural
  • lăstărele
  • lăstărelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăstărel

etimologie:

  • Lăstar + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09