10 definiții pentru lăstăraș lăstărică lăsturaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂSTĂRÁȘ, lăstărași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui lăstar; lăstărel. [Pl. și: (n.) lăstărașe] – Lăstar + suf. -aș.

lăstăraș sm [At: I. GOLESCU, C. / V: (pop) ~ri sf, (îvr) ~turaș / Pl: ~i, (pop, sn) ~e / E: lăstar1 + -aș] 1-8 (Șhp) Lăstar1 (1-4) (mic) Si: lăstărel (1-8), lăstăruț (1-8).

LĂSTĂRÁȘ, lăstărași, s. m. Diminutiv al lui lăstar; lăstărel. [Pl. și: (n.) lăstărașe] – Lăstar + suf. -aș.

LĂSTĂRÁȘ, lăstărași, s. m. Diminutiv al lui lăstar. Se zări încolțind din pămînt un lăstăraș. ODOBESCU, S. III 290.

lăstări sf vz lăstăraș

lăsturaș, ~ă a vz lăstăraș


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăstăráș (pop.) s. m., pl. lăstăráși

lăstăráș s. m., pl. lăstăráși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂSTĂRÁȘ s. (BOT.) lăstărel, lăstărică.

LĂSTĂRAȘ s. (BOT.) lăstărel, lăstărică.

Intrare: lăstăraș
lăstăraș1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăstăraș
  • lăstărașul
  • lăstărașu‑
plural
  • lăstărași
  • lăstărașii
genitiv-dativ singular
  • lăstăraș
  • lăstărașului
plural
  • lăstărași
  • lăstărașilor
vocativ singular
plural
lăstăraș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăstăraș
  • lăstărașul
  • lăstărașu‑
plural
  • lăstărașe
  • lăstărașele
genitiv-dativ singular
  • lăstăraș
  • lăstărașului
plural
  • lăstărașe
  • lăstărașelor
vocativ singular
plural
lăstărică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăstări
  • lăstărica
plural
  • lăstărele
  • lăstărelele
genitiv-dativ singular
  • lăstărele
  • lăstărelei
plural
  • lăstărele
  • lăstărelelor
vocativ singular
plural
lăsturaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăstăraș lăstărică lăsturaș

etimologie:

  • Lăstar + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09