4 definiții pentru koto


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

koto sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: fr koto] Instrument muzical oriental format dintr-o cutie de rezonanță plată, de formă rectangulară, pe care sunt întinse coarde.

KÓTO s. n. instrument nipon cu coarde ciupite, asemănătoare cu harpa. (< fr. koto)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

koto, instrument cu coarde ciupit cu largă răspândire în Japonia, instr. se reazemă pe sol, pe două capre, situate la extremitățile cutiei de rezonanță*. Poate avea între 6 și 25 de coarde (în funcție de tipul instr.) din mătase cerată, egal acordate (2). Sunetele se produc prin ciupirea coardelor cu un plectru* sau cu degetele și cu ajutorul unui căluș* mobil. Având rolul lăutei*, clavecinului* sau pianului în viața muzicală europ., k. este în egală măsură un instr. servind educației muzicale și execuției unor formații de instr. specifice, k. participă atât la execuția muzicii japoneze tradiționale, precum și a unor transcripții (1) de muzică europ. sau a muzicii contemporane pe care i-au consacrat-o compozitorii japonezi.

Intrare: koto
substantiv neutru (N74)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • koto
  • kotoul
  • kotou‑
plural
  • kotouri
  • kotourile
genitiv-dativ singular
  • koto
  • kotoului
plural
  • kotouri
  • kotourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)