opțiuni
  • info

16 definiții pentru jălbar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JĂLBAR, jălbari, s. m. (Înv.) Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. [Var.: jelbar s. m.] – Jalbă + suf. -ar.

jălbar sn [At: FILIMON, C. II, 346 / V: jal~, jel~ / Pl: ~i / E: jalbă1 + -ar] (Înv) 1 Persoană care scrie jalbe1 (1). 2 (Pgn) Persoană nemulțumită care face multe reclamații.

JĂLBAR, JELBAR sm. Cel ce scrie pentru plată, jalba, petiția cuiva: se făcu jălbar (FIL.)

JĂLBAR s. m. v. jelbar.

JĂLBAR ~i m. înv. Persoană care se ocupă cu întocmirea jalbelor în schimbul unei remunerări. /jalbă + suf. ~ar

jălbár m. Acela car, pentru banĭ, scrie pentru alțiĭ jalbe pe la autoritățĭ (maĭ ales la judecătorie). V. advocat.

JELBAR s. m. v. jălbar.

jalbar sm vz jălbar

jelbar sm vz jălbar

JELBAR, jelbari, s. m. (Înv.) Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. – Jalbă + suf. -ar.

JELBAR, jelbari, s. m. (Învechit și arhaizant) Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. (Cu pronunțare regională) Are acesta jalbar o întorsătură de condei cum nu se mai află. SADOVEANU, B. 82. Să rămînă toată viața practicant, un fel de jălbar nenorocit. REBREANU, I. 62. Hotărî dar a se da la breasla condeiului și... se făcu jălbar. FILIMON, C. 177.

jălbăr m. cel ce scrie jalbe: hotărî a se da la breasla condeiului și se făcu jălbar FIL.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jălbar (înv.) s. m., pl. jălbari

jălbar (înv.) s. m., pl. jălbari

jălbar s. m., pl. jălbari

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jălbar, jălbari s. m. persoană care are mania de a face reclamații la diferite organe de conducere.

Intrare: jălbar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jălbar
  • jălbarul
  • jălbaru‑
plural
  • jălbari
  • jălbarii
genitiv-dativ singular
  • jălbar
  • jălbarului
plural
  • jălbari
  • jălbarilor
vocativ singular
  • jălbarule
  • jălbare
plural
  • jălbarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jelbar
  • jelbarul
  • jelbaru‑
plural
  • jelbari
  • jelbarii
genitiv-dativ singular
  • jelbar
  • jelbarului
plural
  • jelbari
  • jelbarilor
vocativ singular
  • jelbarule
  • jelbare
plural
  • jelbarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jalbar
  • jalbarul
plural
  • jalbari
  • jalbarii
genitiv-dativ singular
  • jalbar
  • jalbarului
plural
  • jalbari
  • jalbarilor
vocativ singular
  • jalbarule
  • jalbare
plural
  • jalbarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jălbar, jălbarisubstantiv masculin

învechit
  • 1. Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote cu pronunțare regională Are acesta jalbar o întorsătură de condei cum nu se mai află. SADOVEANU, B. 82. DLRLC
    • format_quote Să rămînă toată viața practicant, un fel de jălbar nenorocit. REBREANU, I. 62. DLRLC
    • format_quote Hotărî dar a se da la breasla condeiului și... se făcu jălbar. FILIMON, C. 177. DLRLC
  • 2. prin generalizare Persoană nemulțumită care face multe reclamații. MDA2
etimologie:
  • Jalbă + sufix -ar. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.