JELBAR, jelbari, s. m. (Învechit și arhaizant) Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. (Cu pronunțare regională) Are acesta jalbar o întorsătură de condei cum nu se mai află. SADOVEANU, B. 82. Să rămînă toată viața practicant, un fel de jălbar nenorocit. REBREANU, I. 62. Hotărî dar a se da la breasla condeiului și... se făcu jălbar. FILIMON, C. 177.