JĂCHILĂ s. f. (Regional) Totalitatea obiectelor care alcătuiesc sarcina purtată de un animal sau dusă de un om; bagaj. V. tărhat. Sîntem bătrîni, domnule, și nu putem duce în spate atîta jăchilă. HOGAȘ, M. N. 125. Moșneagul și băiatul se deteră pe jos, lăsînd pe măgar numai jăchila. ȘEZ. V 41.

JĂCHILĂ f. pop. Totalitatea uneltelor și lucrurilor necesare ciobanului la stână. /<germ. Jächel

jăchilă f., fără pl. Est. Bagaj, calabalîc, tarhat, lucrurĭ necesare într’o călătorie. – Scris și jechilă.

❍JECHILĂ, JĂCHILĂ sf. Mold. 1 🐑 Toate uneltele trebuincioase la stînă; tărhat: porni cu nepotu-său la tîrg, luînd cu ei și un măgar, ca să le ducă jăchila (șez.); S’o băgat moșu ’n cămară Și-a uitat jăchila afară (gor.), ghicitoare despre „bostan” ¶ 2 🚜 Lucrurile trebuincioase la cîmp plugarului (rv.-crg.).

jéchilă V. jăchilă.

jăchilă (reg.) s. f., g.-d. art. jăchilei

jăchilă (reg.) s. f., g.-d. art. jăchilei

jăchilă s. f., g.-d. art. jăchilei

jăchilă s.f. (reg.) v. Bagaj.