❍JECHILĂ, JĂCHILĂ sf. Mold. 1 🐑 Toate uneltele trebuincioase la stînă; tărhat: porni cu nepotu-său la tîrg, luînd cu ei și un măgar, ca să le ducă jăchila (șez.); S’o băgat moșu ’n cămară Și-a uitat jăchila afară (gor.), ghicitoare despre „bostan” ¶ 2 🚜 Lucrurile trebuincioase la cîmp plugarului (rv.-crg.).