opțiuni
  • info

7 definiții pentru jurui (roti)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JURUI2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui.

JURUI2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf. -ui.

jurui2 vt [At: DA / V: (reg) giu~ / Pzi: ~esc / E: jur1] (Rar) A face să se rotească Si: (reg) a învolbura.

JURUI2, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A face să se învîrtească în cercuri. (Cu pronunțare regională) Viscolul giuruia des foloștină înflorită, ca niște rotocoale de hîrtie albă. DELAVRANCEA, S. 181.

giurui1 v vz jurui2

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jurui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiesc, 3 sg. juruiește, imperf. 1 juruiam; conj. prez. 1 sg. să juruiesc, 3 să juruiască

jurui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiesc, imperf. 3 sg. juruia; conj. prez. 3 să juruiască

jurui (a făgădui, a roti) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiesc, imperf. 3 sg. juruia; conj. prez. 3 sg. și pl. juruiască

Intrare: jurui (roti)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jurui
  • juruire
  • juruit
  • juruitu‑
  • juruind
  • juruindu‑
 singular plural
  • juruiește
  • juruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • juruiesc
 (să)
  • juruiesc
  • juruiam
  • juruii
  • juruisem
a II-a (tu)
  • juruiești
 (să)
  • juruiești
  • juruiai
  • juruiși
  • juruiseși
a III-a (el, ea)
  • juruiește
 (să)
  • juruiască
  • juruia
  • jurui
  • juruise
plural I (noi)
  • juruim
 (să)
  • juruim
  • juruiam
  • juruirăm
  • juruiserăm
  • juruisem
a II-a (voi)
  • juruiți
 (să)
  • juruiți
  • juruiați
  • juruirăți
  • juruiserăți
  • juruiseți
a III-a (ei, ele)
  • juruiesc
 (să)
  • juruiască
  • juruiau
  • juruiră
  • juruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • giurui
  • giuruire
  • giuruit
  • giuruitu‑
  • giuruind
  • giuruindu‑
 singular plural
  • giuruiește
  • giuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • giuruiesc
 (să)
  • giuruiesc
  • giuruiam
  • giuruii
  • giuruisem
a II-a (tu)
  • giuruiești
 (să)
  • giuruiești
  • giuruiai
  • giuruiși
  • giuruiseși
a III-a (el, ea)
  • giuruiește
 (să)
  • giuruiască
  • giuruia
  • giurui
  • giuruise
plural I (noi)
  • giuruim
 (să)
  • giuruim
  • giuruiam
  • giuruirăm
  • giuruiserăm
  • giuruisem
a II-a (voi)
  • giuruiți
 (să)
  • giuruiți
  • giuruiați
  • giuruirăți
  • giuruiserăți
  • giuruiseți
a III-a (ei, ele)
  • giuruiesc
 (să)
  • giuruiască
  • giuruiau
  • giuruiră
  • giuruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jurui, juruiescverb

  • 1. rar A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. DEX '09 MDA2 DLRLC
    sinonime: învolbura
    • format_quote cu pronunțare regională Viscolul giuruia des foloștină înflorită, ca niște rotocoale de hîrtie albă. DELAVRANCEA, S. 181. DLRLC
etimologie:
  • Jur + sufix -ui. DEX '09 MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.