11 definiții pentru junior (tânăr) (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

junior, ~oa [At: SCÎNTEIA, 1951, nr. 1601 / A și: ju~ / P: ~ni-or / Pl: ~i, ~oare / E: fr, lat junior] 1-2 smf, a (Spt) (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 3 sm (Pe lângă un nume de persoană, îoc senior) Fiu al cuiva considerat în raport cu tatăl.

JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior.Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior.

JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și (2) júnior.Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior.

JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m. și f. (În opoziție cu senior) 1. (Sport) Tînăr. În meciul de deschidere vor juca echipele de juniori. 2. (Atributiv pe lîngă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (în opoziție cu tatăl). Popescu-junior. – Pronunțat: -ni-or. – Accentuat și: (2) júnior.

JUNIÓR, -OÁRĂ s.m. și f. 1. Sportiv tânăr (între 13 și 19 ani). 2. (Așezat după un nume onomastic; op. senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Pron. -ni-or. / < fr. junior, lat. iunior].

JUNIÓR, -OÁRĂ I. s. m. f. sportiv tânăr (între 13 și 19 ani). II. s. m. (după un nume onomastic) fiu, descendent (în raport cu tatăl). (< fr. junior, lat. iunior)

JUNIÓR ~oáră (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Sportiv tânăr între 13 și 19 ani, făcând parte dintr-o categorie intermediară. 2) (folosit în postpoziție pe lângă un nume de persoană) Fiul considerat în raport cu tatăl său. [Sil. -ni-or] /<lat., fr. junior


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre

juniór (sportiv) s. m., adj. m. (sil. -ni-or), pl. junióri; f. sg. junioáră (sil. -ni-oa-), g.-d. art. junioárei, pl. junioáre


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

junior, juniori s. m. (intl.) hoț tânăr / fără experiență.

Intrare: junior (tânăr) (adj.)
junior1 (tânăr) adjectiv admite vocativul
  • silabație: ju-ni-or
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junior
  • juniorul
  • junioru‑
  • junioa
  • junioara
plural
  • juniori
  • juniorii
  • junioare
  • junioarele
genitiv-dativ singular
  • junior
  • juniorului
  • junioare
  • junioarei
plural
  • juniori
  • juniorilor
  • junioare
  • junioarelor
vocativ singular
  • juniorule
  • junioare
  • junioa
  • junioaro
plural
  • juniorilor
  • junioarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

junior junioară

  • 1. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tânăr un exemplu
    exemple
    • În meciul de deschidere vor juca echipele de juniori.
      surse: DLRLC

etimologie: