JUNIMIST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – Junimea (n. pr.) + suf. -ist.

junimist, ~ă [At: MAIORESCU, D. IV, 642/28 / Pl: ~iști, ~e / E: Junimea + -ist] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din Societatea Junimea (3). 3-4 a Care ține (de Junimea (3) sau) de junimiști (1). 5-6 a Referitor (la Junimea (3) sau) la junimiști (1). 7-8 a Caracteristic (Junimii (3) sau) junimiștilor (1). 9 smf Membru al unei fracțiuni a partidului conservator. corectat(ă)

JUNIMIST, -Ă, junimiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de junimism, privitor la junimism. 2. S. m. și f. Adept al junimismului. – „Junimea” (n. pr.) + suf. -ist.

JUNIMIST, -Ă, junimiști, -ste, adj. Care ține de junimism. Alaltăieri luni, a trebuit să se țină o întrunire publică junimistă. CARAGIALE, O. VII 40. ♦ (Substantivat) Membru al «Junimii» sau, p. ext., al unei fracțiuni a partidului conservator. La 1/13 martie 1867, junimiștii scoaseră la Iași revista «Convorbiri literare». IST. R.P.R. 411.

JUNIMIST, -Ă adj. Referitor la junimism, propriu junimismului. // s.m. și f. Adept al junimismului; (p. ext.) Membru al unei fracțiuni a partidului conservator. [< „Junimea” + -ist].

JUNIMIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al junimismului. (< „Junimea” + -ist)

JUNIMIST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de junimism; propriu junimismului. /junime(a) + suf. ~ist

* junimíst, -ă s. și adj. Partizan saŭ membru al Junimiĭ (o societate literară, apoĭ politică, înființată la Iașĭ la 1867). Tînăr conservator disident: un junimist, gruparea junimistă (La 1907 junimiștiĭ saŭ contopit cu vechiĭ conservatorĭ).

junimist adj. m., s. m., pl. junimiști; adj. f., s. f. junimistă, pl. junimiste

junimist adj. m., s. m., pl. junimiști; adj. f., s. f. junimistă, pl. junimiste

junimist adj. m., s. m., pl. junimiști; f. sg. junimistă, pl. junimiste