6 definiții pentru jumelă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUMÉLĂ, jumele, s. f. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul. – Din fr. jumelle.

JUMÉLĂ, jumele, s. f. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul. – Din fr. jumelle.

jume sf [At: LTR / Pl: ~le / E: fr jumelle] Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul.

JUMÉLĂ s.f. (Tehn.) Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, care face legătura arcului cu șasiul unui vehicul. [< fr. jumelle].

JUMÉLĂ s. f. piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, care face legătura arcului cu șasiul unui vehicul. (< fr. jumelle)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jumélă s. f., g.-d. art. jumélei; pl. juméle

jumélă s. f., g.-d. art. jumélei; pl. juméle

Intrare: jumelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jume
  • jumela
plural
  • jumele
  • jumelele
genitiv-dativ singular
  • jumele
  • jumelei
plural
  • jumele
  • jumelelor
vocativ singular
plural

jumelă

  • 1. Piesă de articulație pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de șasiul unui vehicul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: