7 definiții pentru jumătăți (vb.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate.

JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate.

jumătăți vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (cscj) ~ța / Pzi: esc / E: jumătate css] A înjumătăți.

jumătăța v vz jumătăți


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă

jumătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. jumătățeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUMĂTĂȚÍ vb. v. înjumătăți.

jumătăți vb. v. ÎNJUMĂTĂȚI.

Intrare: jumătăți (vb.)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumătăți
  • jumătățire
  • jumătățit
  • jumătățitu‑
  • jumătățind
  • jumătățindu‑
singular plural
  • jumătățește
  • jumătățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumătățesc
(să)
  • jumătățesc
  • jumătățeam
  • jumătății
  • jumătățisem
a II-a (tu)
  • jumătățești
(să)
  • jumătățești
  • jumătățeai
  • jumătățiși
  • jumătățiseși
a III-a (el, ea)
  • jumătățește
(să)
  • jumătățească
  • jumătățea
  • jumătăți
  • jumătățise
plural I (noi)
  • jumătățim
(să)
  • jumătățim
  • jumătățeam
  • jumătățirăm
  • jumătățiserăm
  • jumătățisem
a II-a (voi)
  • jumătățiți
(să)
  • jumătățiți
  • jumătățeați
  • jumătățirăți
  • jumătățiserăți
  • jumătățiseți
a III-a (ei, ele)
  • jumătățesc
(să)
  • jumătățească
  • jumătățeau
  • jumătăți
  • jumătățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jumătăți (vb.)

etimologie:

  • jumătate
    surse: DEX '09 DEX '98