opțiuni
  • info

6 definiții pentru jucător (adj.)

Explicative DEX

JUCĂTOR, -OARE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător.

JUCĂTOR, -OARE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător.

jucător, ~oare [At: CORESI, EV. 546/9 / Pl: ~i, ~oare / E: juca + -tor] 1 smf Persoană care practică un joc (24) sportiv. 2 smf Persoană care practică un joc (2) de societate. 3 smf Persoană care practică un joc (8) de noroc. 4 smf Dansator. 5-6 smf, a (Persoană) care participă la un dans popular. 7-8 smf, a (Sportiv) care ia parte la un meci. 9-10 smf, a (Reg) (Persoană) care participă la o petrecere populară cu horă. 11 a (D. oameni) Vioi. 12 a (D. oameni) Neastâmpărat. 13 a (D. un obiect, o piesă) Care se mișcă tot timpul. 14 a (D. un obiect, o piesă) Care nu stă fix.

JUCĂTOR I. adj. verb. JUCA. Care joacă. II. JUCĂTOR, -TOARE sm. f. Persoană care joacă, care ia parte la un joc.

JUCĂTOR, -OARE, jucători, -oare, s. m. și f. (Uneori urmat de determinări care arată felul jocului) 1. Persoană care joacă un joc sportiv, de societate, de noroc etc. Din pricina unui jucător, partida s-a întrerupt. CAMIL PETRESCU, U. N. 117. Între acești muri afumați, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino... ardeau lămpi somnoroase. EMINESCU, N. 35. 2. (Popular) Dansator de dansuri populare. Bucuria jucătorilor izbucnea în frînturi de strigăte, în floricele de pași ritmați. REBREANU, R. I 128. ♦ (Adjectival, rar) Jucăuș, neastîmpărat, zglobiu. În genere, aceste păsări sînt sălbatice, puțin jucătoare, mai mult triste. ODOBESCU, S. III 27.

jucătór, -oáre adj. și s. Care joacă: jucător de cărțĭ, jucător de horă, jucător pe funie (acrobat).

Ortografice DOOM

jucător s. m., pl. jucători

Intrare: jucător (adj.)
jucător2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jucător
  • jucătorul
  • jucătoru‑
  • jucătoare
  • jucătoarea
plural
  • jucători
  • jucătorii
  • jucătoare
  • jucătoarele
genitiv-dativ singular
  • jucător
  • jucătorului
  • jucătoare
  • jucătoarei
plural
  • jucători
  • jucătorilor
  • jucătoare
  • jucătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jucător, jucătoareadjectiv

  • 1. Jucăuș, neastâmpărat, vioi, zglobiu. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jucăuș neastâmpărat vioi zglobiu
    • format_quote În genere, aceste păsări sînt sălbatice, puțin jucătoare, mai mult triste. ODOBESCU, S. III 27. DLRLC
  • 2. Care ia parte la un meci. MDA2
  • 3. Care participă la un dans popular. MDA2
  • 4. regional Care participă la o petrecere populară cu horă. MDA2
  • 5. (Despre un obiect, o piesă) Care se mișcă tot timpul. MDA2
    • 5.1. Care nu stă fix. MDA2
etimologie:
  • Juca + -ător. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „jucător” (20 clipuri)