5 definiții pentru jucător (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JUCĂTOR, -OARE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător.
JUCĂTOR, -OARE, jucători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care practică un joc sportiv, de societate, de noroc etc. 2. (Pop.) Dansator. ♦ (Adjectival) Jucăuș, zglobiu. – Juca + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
jucător, ~oare [At: CORESI, EV. 546/9 / Pl: ~i, ~oare / E: juca + -tor] 1 smf Persoană care practică un joc (24) sportiv. 2 smf Persoană care practică un joc (2) de societate. 3 smf Persoană care practică un joc (8) de noroc. 4 smf Dansator. 5-6 smf, a (Persoană) care participă la un dans popular. 7-8 smf, a (Sportiv) care ia parte la un meci. 9-10 smf, a (Reg) (Persoană) care participă la o petrecere populară cu horă. 11 a (D. oameni) Vioi. 12 a (D. oameni) Neastâmpărat. 13 a (D. un obiect, o piesă) Care se mișcă tot timpul. 14 a (D. un obiect, o piesă) Care nu stă fix.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUCĂTOR, -OARE, jucători, -oare, s. m. și f. (Uneori urmat de determinări care arată felul jocului) 1. Persoană care joacă un joc sportiv, de societate, de noroc etc. Din pricina unui jucător, partida s-a întrerupt. CAMIL PETRESCU, U. N. 117. Între acești muri afumați, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino... ardeau lămpi somnoroase. EMINESCU, N. 35. 2. (Popular) Dansator de dansuri populare. Bucuria jucătorilor izbucnea în frînturi de strigăte, în floricele de pași ritmați. REBREANU, R. I 128. ♦ (Adjectival, rar) Jucăuș, neastîmpărat, zglobiu. În genere, aceste păsări sînt sălbatice, puțin jucătoare, mai mult triste. ODOBESCU, S. III 27.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jucătór, -oáre adj. și s. Care joacă: jucător de cărțĭ, jucător de horă, jucător pe funie (acrobat).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jucător s. m., pl. jucători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
jucător, jucătoareadjectiv
- 1. Jucăuș, neastâmpărat, vioi, zglobiu. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: jucăuș neastâmpărat vioi zglobiu
- În genere, aceste păsări sînt sălbatice, puțin jucătoare, mai mult triste. ODOBESCU, S. III 27. DLRLC
-
- 2. Care ia parte la un meci. MDA2
- 3. Care participă la un dans popular. MDA2
- 4. Care participă la o petrecere populară cu horă. MDA2
- 5. (Despre un obiect, o piesă) Care se mișcă tot timpul. MDA2
- 5.1. Care nu stă fix. MDA2
-
etimologie:
- Juca + sufix -ător. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX