joncă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 84 / Pl: ~nci / E: fr jonque] Mică ambarcațiune rudimentară din lemn, cu mai multe catarge și cu pânze, folosită în bazinul apusean al Oceanului Pacific la transportul de mărfuri și la pescuit.

JONCĂ, jonci, s. f. Ambarcație de transport, cu vele de rogojini sau de pînză de bumbac, folosită în bazinul apusean al Oceanului Pacific.

JONCĂ s.f. Ambarcație mică cu pînze, folosită în bazinul de vest al Oceanului Pacific. [< fr. jonque < cuv. malaiez].

JONCĂ s. f. ambarcație mică cu vele, pentru transport și pescuit în bazinul de vest al Oc. Pacific. (< fr. jonque)

JONCĂ ~ci f. Ambarcație mică cu pânze prinse orizontal pe catarge, folosită pentru transport și pentru pescuit. /<fr. jonque

joncă f. corabie japoneză sau chineză: o joncă aurită pe albastrul apei line AL.

* jóncă f., pl. e și ĭ (fr. jonque, cuv. luat de la Chinejĭ). Un fel de corabie cu pînză, cu capetele ridicate, foarte rezistentă fluctuațiunilor măriĭ și întrebuințată în China și Japonia.

joncă s. f., g.-d. art. joncii; pl. jonci

joncă s. f., g.-d. art. joncii; pl. jonci

joncă s. f., g.-d. art. joncii; pl. jonci