13 definiții pentru joimir

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JOIMÍR, joimiri, s. m. (Înv.) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele Țărilor Române. – Din pol. žołnierz.

joimir sm [At: (a. 1635) IORGA, D. B. 53 / V: jolnir, jomir / Pl: ~i / E: pn żolnierz] (Iuz) 1 Mercenar polonez. 2 (Lpl) Corp de oaste din armatele țărilor române. 3 Ștrengar.

JOIMÍR, joimiri, s. m. (Înv.) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele țărilor române. – Din pol. žołnierz.

JOIMÍR, joimiri, s. m. (Învechit și arhaizant) Mercenar polonez. Era el împreună cu Turculeț și cu alți blăstămați, pe semne niște joimiri de la leși. SADOVEANU, Z. C. 339. Rîvna fonaticească... înalță făr’de rușine drept dumnezei toți joimirii. CONACHI, P. 303.

JOIMÍR ~i m. înv. Soldat de origine polonă, angajat cu leafă în armata Moldovei; mercenar polonez. /<pol. žolniers

joimir m. Mold. 1. od. mercenar; 2. azi, ștrengar: să țiu eu patru joimiri în casă. [Rut. JOLNIR, JOMNIR, soldat (din germ. Soeldner)].

joĭmír și jolnír m. (rut. žólnir, žómnir, žóvnir, pol. žoldnierz, žolnierz, soldat mercenar, d. žold, soldă, d. germ. söldner, it. soldaniere, d. soldo, soldă. V. jold). Vechĭ. Mercenar. Azĭ. Fig. Fam. Volintir, zurbagiŭ, scandalagiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

joimir (înv.) (joi-) s. m., pl. joimiri

joimír s. m. (sil. joi-), pl. joimíri

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JOIMÍR (< pol.) s. m. Nume dat mercenarilor de origine polonă în Moldova sau călăreților moldoveni care slujeau în armata polonă. ♦ (La pl.) Corp de oaste înființat de Grigore al II-lea Ghica, domnul Moldovei, în prima sa domnie (1726-1733).

Intrare: joimir
  • silabație: joi-mir info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • joimir
  • joimirul
  • joimiru‑
plural
  • joimiri
  • joimirii
genitiv-dativ singular
  • joimir
  • joimirului
plural
  • joimiri
  • joimirilor
vocativ singular
  • joimirule
  • joimire
plural
  • joimirilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jolnir
  • jolnirul
plural
  • jolniri
  • jolnirii
genitiv-dativ singular
  • jolnir
  • jolnirului
plural
  • jolniri
  • jolnirilor
vocativ singular
  • jolnirule
  • jolnire
plural
  • jolnirilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jomir
  • jomirul
plural
  • jomiri
  • jomirii
genitiv-dativ singular
  • jomir
  • jomirului
plural
  • jomiri
  • jomirilor
vocativ singular
  • jomirule
  • jomire
plural
  • jomirilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

joimir, joimirisubstantiv masculin

  • 1. învechit Mercenar polonez. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Era el împreună cu Turculeț și cu alți blăstămați, pe semne niște joimiri de la leși. SADOVEANU, Z. C. 339. DLRLC
    • format_quote Rîvna fonaticească... înalță făr' de rușine drept dumnezei toți joimirii. CONACHI, P. 303. DLRLC
    • 1.1. (la) plural Corp de oaste din armatele Țărilor Române. DEX '09 MDA2 DEX '98
  • 2. Ștrengar. MDA2
    sinonime: ștrengar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.