9 definiții pentru joian (bot.)
Explicative DEX
joian1 sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~i / E: ns cf joaie] Plantă ierboasă cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu (Oenanthe silafolia).
JOIAN sm., JOIANA, Băn. JOICA sf. 1 🐒 Nume dat unei vite născute într’o Joi: ursul și lupul îi mânîncă boii: unul pe Miercan, și altul pe Joian (R.-COD.); vacilor să le zici... Miercana, Joiana, Vinerica, Sîmbotina, Dumana (JIP.) ¶ 2 JOIAN sm. 🌿 Plantă cu flori albe a cărei rădăcină conține un suc galben-portocaliu (Oenanthe crocata).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de bag25
- acțiuni
joian m. plantă a cării rădăcină conține un suc galben-portocaliu (Oenanthe crocata). [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
joian (plantă) s. m., pl. joieni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Joian (nume de bou) s. propriu m.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
joian (plantă) s. m., pl. joieni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
joian (plantă) s. m., pl. joieni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
joian
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
joian s.m. (reg.) plantă ierboasă cu flori albe.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M23) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
joian, joienisubstantiv masculin
- 1. Plantă ierboasă cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu (Oenanthe silafolia). MDA2 DAR
etimologie:
- joaie MDA2