jitărie sf [At: ALECSANDRI, T. 723 / V: jut~ / Pl: ~ii / E: jitar + -ie] (Reg) 1 Locuință a jitarului. 2 Intrare în sat. 3 Ocupație a jitarului Si: (îrg) jitărit (1). 4 Plată cuvenită jitarului Si: (îrg) jitărit (2).

JITĂRIE sf. 1 Coliba jitarului (de la marginea satului): îmi adusei aminte că drumul meu trecea pe lîngă jităria lui Acsinte (gn.); De la deal de ~, Cînt' o pasăre gălbie (vor.) ¶ 2 Plata ce primește jitarul ¶# 3 Meseria jitarului.

JITĂRIE, jitării, s. f. (Regional) Locuința jitarului; ocupația și plata cuvenită jitarului. Am făcut hăisa pe după gardu jităriei. ALECSANDRI, T. 723.

jitărie f. 1. plata ce primește jitarul; 2. meseria jitarului și locuința-i la marginea satului.

jităríe f. Est. Ocupațiunea de jitar. Bariera satuluĭ (unde e și coliba jitaruluĭ).

jutărie sf vz jitărie

jitărie (reg.) s. f., art. jităria, g.-d. art. jităriei; pl. jitării, art. jităriile (desp. -ri-i-)

jitărie (reg.) s. f., art. jităria, g.-d. art. jităriei; pl. jitării, art. jităriile

jitărie s. f., art. jităria, g.-d. art. jităriei; pl. jitării, art. jităriile